sâmbătă, martie 30, 2013

"Ziua Invierii" - Concert Pascal al Coralei ploiestene "Ioan Cristu Danielescu"

Arhiepiscopia Bucurestilor – Protoieria 3 Capitala

La invitatia Parintelui Protopop Dinu Pompiliu, va avea loc concertul Pascal sustinut de Corala Camerala Mixta “Ioan Cristu Danielescu” a Casei de Cultura a Sindicatelor din Ploiesti, sub bagheta dirijorului Valentin Gruescu.
 In repertoriu, lucrari diverse in tema sarbatorilor Pascale, dupa cum urmeaza:
 Alexandru PODOLEANU, Gavriil MUSICESCU, D.G. KIRIAC - “Hristos a Inviat”, “Hristos Anesti”, “Hristos din morti a Inviat – TRIPTIC.
 Paul CONSTANTINESCU - “Hristos a Inviat!”
Gheorghe CUCU - “Doamne, Iisuse Hristoase” – solista Adina Stanescu
Sabin DRAGOI - “Acestea zice Domnul” – solist Eduard Stracna
Gheorghe MANDICEVSCHI - “Oratoriu” – solist Cristian Boldorea
Gavriil MUSICESCU - Concert coral nr. 2 (3 parti)
Dimitrie BORTNEANSKI - “Tebe Poem (Pre tine te laudam)”
 Randall THOMPSON - “Alleluia”
Gavriil MUSICESCU - “Concert la Invierea Domnului” (3 parti)
Gheorghe DIMA - “Irmosul Invierii”
Nicolae LUNGU - “Ziua Invierii”
Preot Ion RUNCU - “Hristos a Inviat”
 Va asteptam cu drag sa impartasim astfel bucuria Invierii, duminica 19 mai 2013, orele 18.00, la Biserica “Serban Voda” din Bucuresti.
http://www.coraladanielescu.ro/

Concept grafic afiș: - Crina Manolescu

joi, martie 07, 2013

Ia romaneasca - acum "la moda". Cum procedam?

Mai nou se poarta ia. 
Ne intoarcem la traditie. Oare? 
Mi-e teama ca e un trend (nu mai pot suferi acest cuvant, aduce numai vesti proaste) care va rasufla curand. Ptr ca cei care folosesc portul traditional mai nou, designerii care se inspira din tinuta taraneasca, par ca nu gasesc profunzimea acestor lucruri, le trateaza mult prea superficial, sunt incantati de proportii, contraste, ornament si.. cam atat. 
E ceva in tinuta acestor noi "modele" ce nu e in cheie cu aceste costume. Vad din ce in ce mai des fotografii cu femei cu umerii si buricul dezgolite purtand ii, in posturi agresive, cu priviri de vampa. Designeri romani (cel putin unul, nu spun care) vaneaza ii vechi ptr a le cioparti si a le folosi drept aplicatii pe haine noi, fara a se gandi macar o secunda ca poate a le restaura (pe cele care pot fi restaurate) este mai respectuos. 
Atentie, nu spun ca trebuie sa fii taranca ptr a purta ie, brau, fota, si ca trebuie s-o porti numai duminica la biserica, iar pe strada cu ochii-n pamant. Insa e clar, se cere o etica a acestei abordari. La fel cum exista o etica in arhitectura referitoare la cum te raportezi la case vechi.
 Pentru ca am impresia ca foarte putin femei (din cele ce au descoperit aum ia) inteleg si respecta ce poarta cu adevarat. Hmm.. 
Tot nu am foarte coerent in cap ce ma deranjeaza si cum ar trebui sa stea lucrurile, insa in mod sigur ceva nu e in regula. 
E un subiect sensibil ce merita dezbatut, trebuie vazut unde e granita care trece inainte spre pervertire si grotesc, inapoi spre pasunism, si cum sa ne plasam intre ele.
Mai jos, un colaj cu toate ipostazele de care am vorbit, va las pe voi sa le identificati.

joi, ianuarie 31, 2013

cu ce ma mai joc.

Incerc aceasta tesatura din margele care inca nu stiu ce va fi, daca zgardan sau aplicatie.. Ma gandesc de mult la un obiect lat din margele tesut dupa metoda din Maramures. Motivul e inspirat dupa unul din Radauti publicat de Ioana Corduneanu pe blog-ul sau - Semne Cusute.




joi, decembrie 06, 2012

Indreptarea Sfantului Nicolae pentru Crina.


"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nicolae, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre." - Troparul Sfantului Nicolae.
Uite-asa, la MTR in curte, pe cand vindeam nuielusele a venit un domn in varsta la mine (cu barba alba, coincidenta?) si mi-a spus acest tropar pe de rost. Instant nu a mai fost frig afara.
Eu scrisesem pe un bilet ca sa atrag cumparatori cuvintele lui Creanga, "facator de vanatai". Dar nu eram nici eu cea mai multumita de ea, desi intr-adevar atragea lumea si punea zambet pe buze.
Dar iata ca a venit acest domn, trimis de Sf. Nicolae, m-a "indreptat"! Pe loc am schimbat textul cu "indreptator credintei si chip blandetelor". Inutil sa adaug ca am vandut si mai multe nuieluse de atunci.. chiar daca textul nu ar mai fi fost pe placul vreunui consultant de marketing..
Am considerat aceasta intalnire ca minunata si am rugat pe Sf. Nicolae sa imi mai aduca astfel de oameni. :)


joi, noiembrie 29, 2012

La cules de "facatoare de vanatai"..

La cules de nuiele pe langa Ploiesti, singurica, pe cand ziua ingana cu noaptea. 
In fata, rafinaria Brazi, in spate, satul Negoesti. Nimeni in jur, pace in suflet. Oare asa se simt si calatorii prin desert? Ma intreb.. 
In cap imi suna un colind de Craciun deja. Il cant, ca oricum nu m-aude nimeni. 
Pedalez lejer.. Sunt multumita, am scapat ieftin, numai cateva claxoane si bicla data jos o data de suflul unui tir, pe cand strangeam nuielele. Hopa, s-a facut deja intuneric.. 
Cant, tine si de urat. Trec pe langa troita pusa in locul unde l-au ucis pe Iorga. 
Dumnezeu sa-i ierte pe toti.

Acasa! La treaba! 
Sambata, aceste nuieluse vor fi deja impodobite si gata de pus la vanzare.

p.s. Colindul era acesta:

miercuri, noiembrie 28, 2012

De Sfantul Nicolae, va astept din nou cu nuieluse la MTR.

De la o gluma a pornit totul.
Gluma Iulianei, care, auzindu-ma gandind cu glas tare, ce sa fac anul acesta de Sfantul Nicolae, o aud zicand: "Fa nuieluse, na."
Mi-au picat toate fisele, mi s-au invartit rotitele si deja le-am vizualizat.
Voi face nuieluse! Da, vor fi nuieluse adevarate, impodobite cu lana si ciucurasi, vopsite sau lasate natur.
Din 2009 incoace nuielusele mele sunt la mare cautare la targul organizat de MTR, iar de la an la an apar noi si noi "mesteri" de nuiele.
Am lansat un trend? 
Poate nu, poate el exista dar eu nu stiam de el.
Insa tot de la an la an ele sunt mai mandre si mai dichisite, promit!
Drept care, va invit si anul acesta sa vi le propcurati direct de la mine din curtea MTR-ului, in weekend-ul 1-2 decembrie. Din pacate asta e weekend-ul dinaintea sarbatorii, nu o prinde, dar nu-i nimic..
Ploiestenii care vor pot sa ma sune sau sa imi scrie pe FB un mesaj aici:
http://www.facebook.com/crina.manolescu1

Va astept cu drag!

(mai jos, o foto mai veche, voi reveni cu alte foto-uri zilele astea..)

duminică, noiembrie 25, 2012

Andrei Pleșu & Johnny Răducanu la Tescani (1989)

Pentru cine nu stie inca aceste cantece. 
Care au aparut intai pe cd-ul cartii "Singuratatea... meseria mea" la implinirea varstei de 70 de ani a lui Johnny Raducanu, acum vreo 10 ani.. Sunt o veche inregistrare de la Tescani a celor doi prieteni. 
O surpriza grozava sa aud ce bine canta domnul Plesu :) in vesel, in ton, cu voce calda, nuante, ce mai.. n-ar muri de foame, la o adica.. daca ar fi nevoie sa se reprofileze :P 

vineri, noiembrie 23, 2012

Concert religios la Ramnicu Valcea

Duminica trecuta, la Ramnicu Valcea, dupa ce am cantat la Liturghie la Manastirea Cozia cu corul Bisericii "Sfantul Gheorghe - Vechi" din Ploiesti, iata ca ne-am unit cu corul Episcopiei Ramnicului (care ne-au i invitat) si l-am aniversat pe IPS Gherasim, Episcopul Ramnicului, la implinirea a 98 de ani. 
La multi ani! 
 Recitalul a cuprins lucrari corale din repertoriul bisericesc dupa urmatorul program: 

 Corul Axios al Parohiei Sfantul Gheorghe din Ploiesti:
 - Laudati pe Domnul de Gh. Danga, aranjat de Valentin Gruescu; 
- Axion de Gh. Danga, aranjat de Valentin Gruescu;
- Pre Tine de I.D. Chirescu, solo Cristina Trandafir (mezzosoprana) si Eduard Stracna (bas); 
- Doamne pre noi miluieste-ne, solo Eduard Stracna (bas) 

 Corala Sfantul Antim Ivireanul a Catedralei Arhiepiscopale din Ramnicu Valcea: 
- Diptic de Vinicius Grefiens; 
- Doamne auzi glasul meu de N. Lungu, solo Marian Cristi Stroe; 
- Aliluia de Vasilevski, solo Melania Baiasu (soprana) si Constantin Simulete (tenor); 
- Tatal Nostru de Dragos Alexandrescu; 

La final corurile reunite au interpretat Concertul nr.1 de Gavriil Musicescu.

luni, noiembrie 05, 2012

Sfantul Nicolae la mine in casa.
































Ea este prima mea icoana. 
Am promis Sfantului Nicolae (sunt botezata si Nicoleta) ca o voi face, acum multi ani, inainte sa dau admiterea la Arhitectura. Evident, dupa ce m-am vazut cu sacii in caruta, am amanat onorarea promisiunii. Insa nu am uitat. Acum, la final de facultate, m-am tinut de cuvant. 
Ieri am luat-o de la sfintit si am adus-o acasa. 
Este realizata pe sticla dupa un izvod creat de Matei (Timforea) Purcariu la 1894. Cea originala se afla in patrimoniul Muzeului Taranului Roman, iar descrierea din fisa CIMEC este urmatoarea: "Icoana prezintă pe Sfântul Nicolae din Patara (Asia mică), patronul copiilor, stând pe tron cu Evanghelia în stânga şi binecuvântând cu dreapta. Sfântul este îmbrăcat în haine de arhiereu cu haină, patrafir şi bederniţă. Tronul cu decoraţii baroce şi arabescuri. La picioarele sale cele trei fete sărace de o parte şi tatăl acestora, în genunchi, de cealaltă. Deasupra, pe nori, Fecioara Maria îi întinde un omofor şi Iisus Hristos cu Evanghelia îl binecuvântează. Chenarul cu motive florale stilizate specifice lui Ţimforea – flori albe cu câte şase petale alternate ritmic cu cercuri cu puncte în interior. La colţuri flori stilizate. Pe câmp apar două flori suprapuse, cu tije lungi cu frunze dispuse simetric de o parte şi alta – motiv specific numai lui Ţimforea."


sâmbătă, noiembrie 03, 2012

"Bataturi" - Ganduri dupa vernisaj.



Sed acum si ma odihnesc dupa vernisajul de aseara si tot nu-mi vine sa cred ca gandul a luat forma. Acum nici un an ii cunosteam pe mesterii caldarari de la Medias la targul de Sf Nicolae de la Muzeul Taranului, si ei, mai precis capul familiei, un tigan mandru de vreo 50 de ani, aratandu-mi mana sa dreapta cu bataturi mari si vinete din pricina ciocanului de batut metalele, semne uriase, impresionante, cum nu mai vazusem la nimeni, ma inspirau pentru acest proiect.. 
In zilele urmatoare, flash dupa flash imi veneau imaginile acelor maini pana cand un gand a facut pui: De ce sa nu aratam bataturile acestor mestesugari? Pana acum am vazut punerea in valoare a mestesugului, a manufacturii, doar din perspectiva obiectului (estetic sau utilitar vorbind), sau din perspectiva traditiei, dar prea putin din punctul de vedere al acestor “bataturi”. Care pot fi vizibile si din cele mai diverse, de la chiar bataturile simple pe care le cunoastem cu totii, specific diverselor unelte, pana la cifoze, miopii, reumatisme, etc. Dar si invizibile, caci ulterior am aflat ca tot “bataturi” putem numi si povestile mesterilor, orice tip de tensiune sau mic sacrificiu in slujba mestesugului, iar descoperirea cea mare care ne-a surprins pe toate a fost aceea ca ele sunt asumate si ne-recunoscute de dansii. A ramas celebra replica lui Nea Mitica, olar din Piscu: “N-am nimic, bre.. Or fi altii mai sensibili..”, drept care a si fost folosita ca subtitlu sau slogan.. Toate aceste urme le vedeam puse alaturi/in oglinda cu obiectele faurite, pretioase prin singur faptul ca au fost create manual. 
Prietenele de la Asociatia "Cate-n luna si-n mansarda" s-au aratat imediat deschise si doritoare pentru a infaptui acest lucru. Experienta lor in cercetare, felul de a se organiza, punerea in cuvinte, tipul de abordare a mesterilor si mestesugurilor, legaturile cu lumea larga media si a sponsorilor, dar mai ales sensibilitatea si entuziasmul lor, toate au fost cruciale si acest proiect ar fi ramas doar o idee buna de care am fi uitat curand si dupa care am fi ramas cu un mare of. 
Aseara s-a pus cununa prin vernisajul expozitiei noastre de fotografie “Bataturi. Urme ale mestesugurilor”, la ceainaria Carturesti Verona. O seara minunata, calda, luminoasa. Pe o ploaie torentiala lumea a venit totusi, incat ceainaria devenise incapatoare. Mesterii invitati ne-au bucurat cu demonstratiile lor, am tras cu ochiul si la bataturi, si pe pereti la fotografii si schite. 
Ar fi multe de povestit, dar mai bine mergeti si vedeti expozitia toata luna noiembrie, de unde nu uitati sa va serviti cu carti postale si mai ales Jurnalul de teren, unde gasiti povesti savuroase despre mesteri si bataturile lor, dar si despre facerea proiectului. 

Alte link-uri folositoare:
Blog-ul proiectului: 
http://bataturisimestesuguri.wordpress.com/
Si filmul:


Foto: Vlad Eftenie

Foto: Oana Cretu




vineri, octombrie 12, 2012

Bătături. Urme lăsate de meşteşuguri

Asociația culturală „Câte-n lună și-n mansardă” 
Jurnal de cercetare și expoziție 1-14 noiembrie 2012 / Ceainăria Cărtureşti Verona 


La inițiativa Asociației culturale „Câte-n lună și-n mansardă”, o echipă de tineri sociologi împreună cu un grup de tineri fotografi au pornit în căutarea urmelor pe care practicarea meșteșugurilor le lasă asupra corpului uman – de la o simplă bătătură la deformarea acestuia. Proiectul „Bătături. Urme lăsate de meşteşuguri”, derulat în perioada 15 august – 15 noiembrie 2012, se desfășoară cu sprijinul financiar al Administraţiei Fondului Cultural Naţional. 


Un ol, un urcior, o fluierice, o păpuşă, o pereche de cercei, un coş, o mătură, un căuc, un scaun sunt obiecte născute din mâinile unui meșteșugar, dar şi urme care transcend satul ori locul de origine, devenind emblematice pentru o comunitate anume. Urmele, descoperite în era digitală prin interviuri, fotografii şi filmări, vor fi adunate de participanții la proiect într-un jurnal de cercetare și vor constitui elementele unei expoziții finale – „Bătături. Urme ale meșteșugurilor”. Expoziția, la deschiderea căreia publicul va putea face cunoștință cu câțiva meșteri în cadrul unor ateliere, va fi deschisă în perioada 1-14 noiembrie 2012 la Ceainăria Cărtureşti Verona, urmând a fi itinerată și în alte spații din București și din localitățile în care se desfășoară cercetarea (Piscu, Ploiești, Pucheni, Hulubești). 

Asociația culturală „Câte-n lună și-n mansardă” promovează și susține diversitatea și coeziunea socială, integrarea în viața socio-economică a grupurilor sociale marginalizate, defavorizate sau vulnerabile, prin derularea unor programe de educație și cultură care să incurajeze dezvoltarea personală și să contribuie la îmbunătățirea vieții sociale și culturale. 

Proiect cultural finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional Partener principal: F64 
Parteneri strategici: Librăriile Cărtureşti – Direct Client Services SRL, Fundaţia Pro Patrimonio, Asociaţia Arhiterra, Muzeul Naţional al Ţăranului Român, Institutul Francez din București Parteneri media: Igloo, Dilema Veche, Radio RFI, BeWhere!, Șapte Seri, Modernism.ro, Liternet, Odaia Creativă, Make a Point. SURSA: www.facebook.com/Câte-n lună și-n mansardă

joi, septembrie 20, 2012

Proiectul "Case care plang" se extinde si la Ploiesti.

"This is the begining of a beautiful friendship". 
Adica a mea cu ObservatorulPH.ro 
Acesta a fost un prim articol, scris in colaborare cu Loredana Bruma. 
Sursa aici.


"CASE CARE (NU MAI) PLÂNG – PLOIEȘTI 

Un demers voluntar de documentare arhitecturală și sensibilizare a publicului larg cu privire la importanța prezervării patrimoniului construit. 


publicat la: 20 septembrie 2012                                                          de Crina MANOLESCU, Loredana Bruma

fotografii de Loredana Bruma, Ecaterina Lorent 

Sună intrigant, nu-i așa? 
Este numele unui proiect lansat în urmă cu șase ani în București, inițiativă a unui grup entuziast de tineri studenți arhitecți, care și-au propus să ridice problema patrimoniului construit degradat la nivel extraprofesional, adresându-se, în primul rând locuitorului orașului și mai apoi specialiștilor. 
Acest grup, ce funcționează sub sigla Asociației Rhabillage, a pornit de la principiul de bază că patrimoniul este al nostru, al tuturor, chiar dacă nu ne aflăm, direct, în posesia lui. Ce privim din stradă este și al nostru, fațadele caselor sunt o chestiune ce ne privește și pe noi, nu doar pe proprietarii de drept. Relația noastră cu orașul este condiționată de felul în care ne simțim în el și de modul în care îl apreciem. Astfel, se urmărește responzabilizarea publicului larg cu privire la riscurile ce apar în dezvoltarea mediului urban ca urmare a neintegrării şi ignorării construcţiilor cu valoare de patrimoniu şi a zonelor protejate. 
Cu siguranță, fiecare dintre noi a observat, nu o dată, o casă nou construită care nu preia și nu oferă nimic locului în care este amplasată, , nepotrivindu-se în nici un fel prin forma și expresia ei cu vecinătatea sa. Dupa 1990. astfel de exemple sunt numeroase și le regăsim în toate orașele. 
Orașul nostru nu face excepție, casele vechi ale Ploieștiului sunt de multe ori rău întreținute, din varii motive, prost restaurate, din ignoranță sau nepăsare, lăsate în paragină și doar în câteva cazuri, cu succes restaurate și reabilitate. Aceste ultime cazuri vor fi inventariate și incluse într-un demers complementar “Case Care NU MAI Plâng”, menit a promova modelele de bună practică. 
La București, proiectul s-a concretizat prin realizarea a două baze de date accesibile publicului larg prin intermediul spațiului web, www.casecareplang.ro și www.casecarenumaiplang.ro. De asemenea, de-a lungul celor șase ani, au existat numeroase acțiuni de mediatizare, expoziții, instalații interactive, trasee urbane, conferințe și dezbateri, primite foarte bine de public. 
În urmă cu cinci ani, la inițiativa lui Lucian Vasile, pe atunci elev în clasa a XI-a, a fost început în Ploiești un proces similar de inventariere și promovare, însă lucrul a fost oprit după aproape un an, urmare a lipsei de resurse, umane și financiare. 
Dar iată că, înarmată cu multă răbdare, ambiție și perseverență, echipa ”case care plâng” revine astăzi în capitala prahoveană mai hotărâtă ca oricând să finalizeze inventarul clădirilor de patrimoniu și să promoveze valorile locale, bazându-se pe experiența unei metode de lucru deja testate și pe implicarea mai multor colaboratori locali. După ce orașul a fost împărțit în 12 zone de studiu, echipe de fotografi, parcurg stradă cu stradă în vederea identificării, pe de o parte a clădirilor degradate cu valoare arhitecturală ori istorică și pe de o alta, a celor ce pot servi drept model de reabilitare. Ulterior, sunt întocmite fișe descriptive pentru fiecare dintre subiectele selectate, fiind identificate mai ales perioada construcției, arhitectul, stilul arhitectural, argumentul pentru care imobilul merită păstrat în memoria locului. În cele din urmă, după ce vor fi fost verificate și prelucrate, datele sunt uploadate pe site-urile dedicate celor două proiecte complementare. În paralel, sunt organizate activități de promovare și mediatizare, adresate în primul rând, publicului larg. În buna tradiție a Asociației, evenimentele sunt de cele mai multe ori interactive și pun un mare accent pe specificul local. 
În prezent se lucrează la atragerea autorităților locale în acest demers și implicarea organizațiilor ploieștene în susținerea și promovarea documentarului. Orice ajutor este binevenit, de la acces la date de arhivă până la asigurarea costurilor de administrare a proiectelor și desfășurare a activităților de promovare, sau spații de lucru pentru discuții și mese rotunde. 
 În București, asociația a fost susținută de Ministerul Culturii, Ambasada Franței în România, Uniunea Arhitecților, diverse agenții de media, radio și televiziuni. Oare se va bucura de același răspuns pozitiv și din partea ploieștenilor? Proiectul poate sta la baza unor politici durabile de dezvoltare urbană și a unor campanii de promovare a valorilor arhitecturale locale, precum și a importanţei existenţei acestuia în contextul urban actual. Cel puțin în teorie, obiectivele instituției locale ar trebui să se suprapună cu cele ale Asociației Rhabillage. 
Din acest motiv, va fi foarte interesant de urmărit reacția și implicarea concretă a autorităților ploieștene. Acum, când se întâmplă, în focul desfășurării proiectului, nu la final când se culeg roadele, ori la începutul campaniei electorale."

duminică, iulie 01, 2012

Corneliu Cezar - Flacari si roti.

Corneliu Cezar - Flacari si roti. 
O piesa superba pe versuri ale poetilor Lorca, Tagore, Heinz Kahlau, Omar Kayyam si Labis. 
Am avut marea surpriza sa o ascult acum 2 zile la Pitesti la Festivalul de muzica corala, cantat de grupul de studenti al Conservatorului din Bucuresti - Corala Juventus Academica. Exista si in repertoriul Coralei Danielescu si vreau sa propun maestrului Gruescu sa il reluam si noi cat de curand, ca prea m-a uns la suflet si mi-a trezit amintiri. 
De ascultat neaparat.
Mai jos, o inregistrare cu corul Madrigal.
Corneliu-Cezar-Flacari-si-Roti
   
 Asculta  mai multe  audio   colinde

Aici am gasit si ceva versuri.

sâmbătă, iunie 16, 2012

Maia Morgenstern pentru Rosia Montana

Intr-o reclama a campaniei Salvati Rosia Montana care face cat jumatate din eforturile lor de atatia ani, atata este de cutremuratoare si impresionanta..
Din pacate televiziunile nu o vor difuza, asa ca iata:
(si faceti si voi la fel)

vineri, iunie 15, 2012

"Lucrat de mână, iubit din inimă" - un articol interviu pe Breslog legat de micile mele creatii din lână..

"Lucrat de mână, iubit din inimă"

Publicat de migdale pe 15.06.2012 in Stil ECO. 


"Mâinile noastre care nu stau liniștite nici o clipă și pe care le punem la lucru, să scrie, să picteze, să coasă, să creeze, pe ele trebuie să le prețuim, să ne bucuram de darul lor de a dărui. Fericite de a se exprima spontan, fără constrângeri, mâinile noastre împart cu noi și cu ceilalți încântarea de a crea, căci nu-i așa, acesta este un miracol al lor, puterea lor de a ne face fericiți. 
Iar ele creează în contact direct cu viața, cu inima noastră, în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară și ceea ce se află înauntrul nostru. Atunci când cuprindem în mâna o frunză, de exemplu, ea ne oferă o legătură cu natura, ne inspiră, își lasă amprenta nevăzută în mâna noastră care mai apoi o recreează din lemn, din lut sau din lână… 
….din lână împâslită, așa cum o lucrează crinushka și o transformă în flori, fluturi, buburuze, păsări…delicate, ludice, sensibile, accesoriile și obiectele din magazinul ei ne povestesc despre aventura mâinilor care se pun în legătură cu inima. 
Din curiozitatea de a descoperi care a fost începutul acestor minunate creații, am stat de vorbă cu crinushka și ea ne-a destăinuit cu câtă pasiune împâslește lâna și cât de important este pentru ea acest material eco. 


Cum a apărut dorința de a realiza accesorii și obiecte din lână împâslită? 

Totul a inceput ca o joacă. Pentru că mereu am rămas cu gura cascată când vedeam creații ale diverșilor artizani, care mai de care mai vesele, eu fiând din fire curajoasă și cu inițiativă în ce privește crearea de lucruri cu mâinile, deja așteptam momentul oportun de a începe. Îmi amintesc însă ca inerția zilnică mi-a fost potrivnică, așa încât momentul întâlnirii mele cu lâna merinos s-a tot amânat. Dar în timpul acesta rotițele mele se învârteau, proiectul nu era abândonat. 
Așa încât momentul alfa, în care Ioana mi-a pus lana și acul în mana a fost cununa. 
S-a intamplat de Florii în 2011, când am primit aceasta provocare, deja de ceva vreme admiram obiectele de fetru, mai precis pe cele modelate din lana, împâslite manual, nu doar cele construite din foi de fetru. 
Îmi amintesc cu ce bucurie am facut primele împâslituri, iar primul obiect a fost o mică și buclucașă oaie, motiv pentru care mi-am și numit magazinul “Oaia primordială”. 
Mi se parea grozav că un simplu ac, mânuit cu grijă, poate funcționa ca o unealtă de, pânăla urma, sculptura. Caci da, se poate face aproape orice cu ea. De la bijuterii, jucării, până la obiecte fine de decor sau de uz casnic. La toate absolut, admir aspectul delicat de final, chiar și la cele făurite cu mai puțină grija, greu de crezut dar asa e, datorită aspectului lor naiv, iar aceasta șansă o au foarte puține materiale. 
Dă-i unui copil un ac și puțină lână, și orice va face va fi ceva simpatic. Caci lâna e un material atat de cald, nu doar la propriu, plăcut la atingere și pufos, încât nu are cum să nu provoace simpatie și duioșie. 



 Care sunt calitățile acestui material pe care încerci să le pui în valoare? 

 Obiectele făurite din lână, mai ales cele care țin de copilărie, dar nu numai, mie imi aduc aminte de îl ustrațiile cărților vechi pentru copii. Nu greșesc foarte tare când, uitându-mă la o jucărie de fetru îmi fuge gândul la imagini de poveste în care contururile nu sunt foarte clare, culorile sunt calde, personajele blânde și decorul bogat. O lume în antiteză cu cea dominata de plastic, culori artificiale și contururi distincte a la Walt Disney. 
O lume în care, în felul acesta, imaginația este stimulată. 
În ce priveste obiectele de alt gen, cele care tin de decor sau bijuterie, accesoriu, și ele au aceleasi calități de gingășie, delicatețe, apropiere de natură. 
Dar până și mirosul ei! Cu câtă voluptate miros valul de lână înainte să îl bag la vopsit. Sau cate povesti se pot țese când gasesc încă ciulini rămași după pieptănare, urme de paie.. Instantaneu, ca în povestea lui Proust cu prajitura Madeleine, sunt transportată pe islaz, văd oitele cum se framântă prin iarbă și simt soarele cum arde. 



 Caracteristicile eco ale creațiilor tale sunt importante pentru tine? De ce? 

Asta imi e fibra, ca să zic asa, ramânând în tonul discuției. 
Instinctiv refuz lucrul cu materiale artificiale, prea-procesate sau care necesită ele insele o procesare multipla. Arhitect incepator fiind, urmaresc ca și în meseria mea să aplic aceste principii. Cred că este o intuitie buna și sunt norocoasa ca m-am nascut cu ea, peste care se aduna toata această campanie de awareness care ne inconjoara în ce priveste sustenabilitatea pe toate planurile. Un aport urias îl are și prietenia mea cu echipa Muzeului Taranului Roman, unde, în calitate de voluntar, am participat la diverse proiecte artistice unde prezentările de final au folosit tocmai manufactura, creația liberă cu materiale naturale. Pot spune că mai degrabă acesta a fost momentul alfa zero, unde am inceput să bricolez, de fapt. 
Cred că e și un “dor de pamant” cu care am avut contact prea puțin în copilaria mea la bloc. 
Cum în trecut, când cuvantul “sustenabilitate” nu exista, oamenii erau în mod firesc apropiati de natura, de materiale usor accesibile, meșteșugul fiind foarte prețuit. Căci nu doar lâna imi este apropiată, este doar primul material cu care mă joc de ceva vreme, însă am în vedere în viitor lemnul (deja pregatesc un proiect de design de mobilier în care îmbin tradiția cu design-ul contemporan), hârtia, bumbacul, cânepa, pamântul. 
Dar toate acestea sunt surprize pentru viitor și cu puțină rabdare, le veți vedea la timpul potrivit și pe Breslo! "




Sursa articolului: Breslog

joi, iunie 07, 2012

"Orase pentru oameni" - Jan Gehl


Aseara am avut bucuria de a-l asculta pe acest domn la lansarea traducerii in romaneste a cartii sale "Orase pentru oameni". 
Unul dintre cei mai mari cunoscatori ai oraselor si unul din promotorii arhitecturii practicate cu interes pentru Oameni si scara umana, a fost ca o gura de oxigen intr-o perioada in care asflatarile , traficul auto, panselutele si cainii comunitari sunt principalele teme ale zilei. 
Le-as baga pe gat tuturor primarilor si candidatilor la primarie aceasta carte, precum si celelalte ale sale, si le-as da extemporal. 
Si pentru ca tot suntem in campanie electorala, singurul care se apropie cat de cat de viziunea sa este Nicusor Dan. 
Cat mi-as dori sa avem si noi un astfel de candidat la Ploiesti! Merita sa urmariti toate capitolele conferintei de mai jos, este practic acelasi discurs de aseara de la Bucuresti. Cartea o gasiti la Humanitas si Carturesti, este chiar ieftina raportat la cat de valoroasa.



Jan Gehl: Cities for People from Australian Broadcasting Corporation and Australian Broadcasting Corporation on FORA.tv

miercuri, martie 14, 2012

Dialoguri cu Soljenitin / The Dialogues with Solzhenitsyn

Un documentar foarte bine realizat de Alexandr Sokurov, aici in 19 parti.
De vazut neaparat.



















description source - Amazon.
"In the beginning of Solzhenitsyn's Gulag Archipelago, a story is told where an expedition at the Kolyma River discovers a fish that has been perfectly preserved in the ice lens for thousands of years. The peasants broke open the ice and devoured the fish on the spot.

In "Dialogues" Russian filmmaker Alexander Sokurov dutifully preserves Solzhenitsyn on film for generations to come. A slight diffused focused image runs throughout the four part documentary, and many moments (some more magical than others) keep the camera rolling, framed on the author just relaxing, contemplating, and in repose for minutes. It's almost as if Sokurov is in a state of wonder, basking in the notion that here is a Russian great, still alive, and we, in our great fortune, are able to give him proper due.

Sokurov is committed to promoting the legacy and continuum of Russian writers, filmmakers, and artists. He has made films about Rostropovich, Tarkovsky, Dostoyevsky, and the Hermitage.

The film begins with a short documentary (using still photographs) of Solzhenitsyn's life, going through wartime, imprisonment and exile, bout with cancer, exile in Vermont USA, and then back to Russia. The first interview is symbolic and the most magical, as filmmaker and writer walk through the woods on a path, sitting on one bench after another. We get the sense that with each stop and ensuing conversation, he is revealing another layer to Sokurov, and finally, instead of following the path to the end, they opt for an alternate route. The author's wife Natalia Svetlova is also interviewed in their home.

Topics include the review process by which the Solzhenitsyn's provide aid for former wartime prisoners; vocabulary; syntax; war; God; religion; the involvement of Wall Street in the Bolshevik Revolution; the role of the artist; realism in art; the creative process; Solzhenitsyn's 10-volume novel, the Red Wheel; Chekov; the author Andrei Platonov; cruelty; suffering as an enrichment of the soul; technological progress vs. the enrichment of one's soul; and of course, the meaning of life.

It's obvious that Sokurov has not reached the level of understanding his subject has. Some of the questions Sokurov introduces seem less professional and more a schoolboy's eager anticipation to find out what his hero thinks. That's okay. This isn't an interview; it's a dialogue. And the filmmaker should be commended on his willingness to reveal his shortcomings onscreen. How else can one learn?

Though I'm sure it's not intentional, Sokurov sometimes came off a bit surly when he tries over and over again to *lead* Solzhenitsyn in his direction of thinking. The latter, being gracious, let's it go most of the time with a "it's wrong" or "no." Other times, it's almost comical when both men refuse to let up and talk over each other. Sokurov comes off pessimistic (even mopey) in most of his statements, while Solzhenitsyn, who has been through much more suffering and horrible times, seems wise and enlightened. When Sokurov frets on about the existence of extreme cruelty among humankind, Solzhenitsyn advises "it's only human to want to achieve success and have a career...people who did not understand their acts, we don't always have the right to bear judgement on others's acts. Don't look at it as cruelty...it's gives one a flat picture."

What breathtaking humanity!" 

luni, ianuarie 30, 2012

campanie infecta a presei romanesti in legatura cu subiectul Rosia Montana.

am trait s-o vad si pe-asta.
pana acum daor am mirosit ca asta stau lucrurile, asa imi spunea mie nasul cand vedeam campania TV a RMGC.
aici insa un studiu fundamentat.

vineri, noiembrie 11, 2011

in premiera.

Duminica, in premiera pe tara, am calarit.
Da, asa cum visasem de multa vreme, insa tot felul de motive, care mai neimportante, ma tinusera. Si chiar daca experienta in sine  a fost relativ banala, pune piciorul aici, tine-te bine de colo si de colo, hop, sari, tine spatele drept, atentie la calcai, .etc... si chiar daca nu am fost singura cu calutii nici o clipa, eu sunt convinsa ca ei stiau cu cine au de a face.
Stiu din cum m-au privit si cum ma ascultau cand le vorbeam. Grozav de atenti si de prezenti. Domnul profesor ma cam bruia cu sfaturile lui si nu ma puteam afunda in aceasta experienta asa cum mi-ar fi placut, dar nu-i nimic, am dat startul.
Cateva ture de mers incet, si putin trap, vai, cateva secunde grozave. Am fost tot una cu calul, el era prelungirea mea si invers.
Au fost foarte blanzi si nu mi-au facut surprize, deh, asa am eu noroc primele dati :p
Acum ma tin niste muschi si tare as vrea sa treaca mai greu febra asta, caci ma inveselesc instantaneu cand imi aduc aminte de cauza ei :)
Mi-au fost tovarasi Murgu, armasarul mare si negru cu stele albe in piept si in frunte, din categoria semigrea si Domnisoara Pogany (numele dat de mine), un pur sange arab de toata frumusetea si eleganta.
Si sunt convinsa ca daca si ei ar fi avut blog ...
Murgu
Domnisoara Pogany


marți, octombrie 25, 2011

Discursul Regelui Mihai in Parlamentul Romaniei - 25 octombrie 2011


  • Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
  • Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.
  • Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.
  • Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.
  • Mersul Romaniei europene de astazi are ca fundament existenta Parlamentului. Drumul nostru ireversibil catre Uniunea Europeana si NATO nu ar fi fost posibil fara actiunea, intru libertate si democratie, a Legislativului romanesc de dupa anul 1989.
  • Dar politica este o sabie cu doua taisuri. Ea garanteaza democratia si libertatile, daca este practicata in respectul legii si al institutiilor. Politica poate insa aduce prejudicii cetateanului, daca este aplicata in dispretul eticii, personalizand puterea si nesocotind rostul primordial al institutiilor Statului.
  • Multe domenii din viata romaneasca, gospodarite competent si liber, au reusit sa mearga mai departe, in ciuda crizei economice: micii intreprinzatori si companiile mijlocii, tinerii si profesorii din universitati, licee si scoli, cei din agricultura.
  • Incearca sa-si faca datoria oamenii de arta, militarii, diplomatii si functionarii publici, desi sunt puternic incercati de lipsa banilor si descurajati institutional. Isi fac datoria fata de tara institutii precum Academia Romana si Banca Nationala, desi vremurile de astazi nu au respectul cuvenit fata de ierarhia valorilor din societatea romanesca.
  • Sunt mahnit ca, dupa doua decenii de revenire la democratie, oamenii batrani si cei bolnavi sunt nevoiti sa treaca prin situatii injositoare.
  • Romania are nevoie de infrastructura. Autostrazile, porturile si aeroporturile moderne sunt parte din forta noastra, ca stat independent. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Scoala este si va fi o piatra de temelie a societatii.
  • Regina si cu mine, alaturi de Familia noastra, vom continua sa facem ceea ce am facut intotdeauna: vom sustine interesele fundamentale ale Romaniei, continuitatea si traditiile tarii noastre.
  • Nu m-as putea adresa natiunii fara a vorbi despre Familia Regala si despre importanta ei in viata tarii. Coroana regala nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unica a independentei, suveranitatii si unitatii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, in continuitatea lui istorica, si a Natiunii, in devenirea ei. Coroana a consolidat Romania prin loialitate, curaj, respect, seriozitate si modestie.
  • Doamnelor si domnilor senatori si deputati,
  • Institutiile democratice nu sunt guvernate doar de legi, ci si de etica, simt al datoriei. Iubirea de tara si competenta sunt criteriile principale ale vietii publice. Aveti incredere in democratie, in rostul institutiilor si in regulile lor!
  • Lumea de maine nu poate exista fara morala, fara credinta si fara memorie. Cinismul, interesul ingust si lasitatea nu trebuie sa ne ocupe viata. Romania a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil si generos.
  • In anul 1989, in ajutorul Romaniei s-au ridicat voci cu autoritate, venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adaugat sacrificiului tinerilor de a inlatura o tiranie cu efect distrugator asupra fiintei natiunii. A sosit momentul, dupa douazeci de ani, sa avem un comportament public rupt complet si definitiv de naravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agatarea de putere si bunul plac nu au ce cauta in institutiile romanesti ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
  • Se cuvine sa rezistam prezentului si sa ne pregatim viitorul. Uniti intre noi si cu vecinii si fratii nostri, sa continuam efortul de a redeveni demni si respectati.
  • Am servit natiunea romana de-a lungul unei vieti lungi si pline de evenimente, unele fericite si multe nefericite. Dupa 84 de ani de cand am devenit Rege, pot spune fara ezitare natiunii romane: Cele mai importante lucruri de dobandit, dupa libertate si democratie, sunt identitatea si demnitatea. Elita romaneasca are aici o mare raspundere.
  • Democratia trebuie sa imbogateasca arta carmuirii, nu sa o saraceasca. Romania, ca si toate tarile din Europa, are nevoie de carmuitori respectati si priceputi.
  • Nu trebuie niciodata uitati romanii si pamanturile romanesti care ne-au fost luate, ca urmare a impartirilor Europei in sfere de influenta. Este dreptul lor sa decida daca vor sa traiasca in tara noastra sau daca vor sa ramana separati.
  • Europa de astazi este un continent in care popoarele si pamanturile nu se schimba ca rezultat al deciziilor politicienilor. Juramantul meu a fost facut si continua sa fie valabil pentru toti romanii. Ei sunt toti parte a natiunii noastre si asa vor ramane totdeauna.
  • Sta doar in puterea noastra sa facem tara statornica, prospera si admirata in lume.
  • Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii nostri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri.
  • Asa sa ne ajute Dumnezeu!
sursa text: hotnews.ro
sursa video: tvr.ro

joi, octombrie 06, 2011

Story of one (possible) crime

Maine incepe Anim'est-ul si eu iar sunt consemnata la Ploiesti in casa la lucru. La fel ca toata vara pe cand se intamplau Garana jazz, activitatile cu voluntarii MTR, concertele de muzica veche de la ICR, Festivalul George Enescu (ce daca am cantat la el daca n-am vazut macar Lohengrin), expozitia “Ierburi de leac” de la MTR, workshopurile de arhitectura de pamant din tara, filmele de la NCRR (pe-astea le-am mai fentat – exista torenti, Slava Domnului), concerte Nighlosers si Trei parale, intalnirile la claca ale MTR-istelor mele, intalnirile din partea ailalta – Vera et co, si Doamne, cate si mai cate. 
Eu am vazut un documentar la BBC in care se demonstra ca daca supui un om normal la frustrari indelungate si repetate, se intampla ceva intr-o anumita parte a creierului, pierde empatia si poate deveni criminal. Sa nu ziceti ca nu v-am zis.

luni, septembrie 12, 2011

Stiri muzicale.


Lume, lume!
Diseara, mare concert mare.
Cui ii place muzica corala sau vrea sa fie alaturi de noi (ok, de mine,) e invitat la ora 18 la Sala Radio, unde Corala Danielescu din Ploiesti va canta in cadrul Festivalului George Enescu.
Biletul costa 7 RON, mai multe detalii despre repertoriu AICI.
De asemenea va fi difuzat si in direct la Radio Romania Cultural.
Dobaaa...

joi, septembrie 08, 2011

"Qui cantat bis orat"

Asa am aflat la Sinaia de la maestrul nostru ca a grait Sf. Augustin. Care in traducere este "cel care canta se roaga de doua ori".
Nu-mi iese din minte.
Imediat asociez cu bucata asta din Concertul 1 de Gavriil Musicescu, intitulata "Doamne, buzele mele"
(...vei deschide, si gura mea va rosti lauda Ta).

Luni la Sala Radio , in cadrul festivalului George Enescu, va fi prima piesa pe care corala noastra o va interpreta.

sâmbătă, iulie 30, 2011

vineri, iunie 24, 2011

Un preview a ce va fi sambata la Pitesti.

11 Ianuarie - Ateneul Roman - Concert omagial Martha Paladi.
(dati sunetul la maxim, se aude cam incet)

joi, iunie 23, 2011

Despartirea de Basescu



Azi dimineata s-a produs ruptura finala, pentru care nu am cum sa il iert.

Acest articol m-a inghetat.

Ca impact, compar aceasta declaratie cu intoarcerea Regelui la aeroport de catre Iliescu in 90.

Oricat am tolerat iesirile lui “simpatice” de pana acum, de data asta a facut-o lata.

Gandisem ca asa mitocan cum e, pana la urma i-a tras un sut lui Nastase si lui Iliescu si in sfarsit putem sa pornim de unde ar fi trebuit in 90. Stiam ca nu ii e urmas lui Coposu, dar am banuit (cel putin dupa controversata damnare a comunismului din parlament, pe care si-a asumat-o si care i-a adus cel putin votul meu) ca intelege istoria, ca nu se va atinge niciodata vreodata de obrazul Majestatii Sale, ca il respecta pe Rege chiar si doar asa intr-un mod inexplicabil pentru un mojic ca el.

Urlu de dezamagire si ma gandesc cat de indurerat trebuie sa fie Majestatea Sa, care in buna sa credinta ii acordase creditul sau. Si ma gandesc oare cata umlinta mai are de indurat acest om?

duminică, mai 01, 2011

in loc de colinda de Pasti

Iata o parte din emisiunea TVR "Atentie se canta", editia Pasti 2011, unde am fost invitati cu corul :)
(ignorati bla bla-urile prezentatorilor)
Iar mai jos sunt ceva versuri..

"Trei valsuri" de Vasile Timis pe versuri de Eminescu, in ordinea asta:

Dupa ce atata vreme

După ce atâta vreme
Laolaltă n-am vorbit,
Mie-mi pare că uitarăm
Cât de mult ne-am fost iubit.

Dar acum te văd nainte-mi
Dulce, palidă cum șezi ­
Lasă-mă ca altădată
Umilit să-ngenunchez,

Lasă-mă să-ți plâng de milă,
Să-ți sărut a tale mâni...
Mânușițe, ce făcurăți
De atâtea săptămâni?

Si daca..

Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea, / Rămâi, rămâi cu bine!
Mă voi feri în calea mea / De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei, / De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei / Mă lasă.

O, cât eram de fericit / Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniștit / De lună!
Din a lor treacăt să apuc / Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc / Aminte.
...
Și dacă luna bate-n lunci / Și tremură pe lacuri,
Totuși îmi pare că de-atunci / Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei de-ntâi / Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi - / Adio!

duminică, martie 20, 2011

ce pot face doua maini dibace (1)

Vas de lut ars imbracat in sfoara de canepa alternata cu bumbac, decorat cu ciucure de lana.