La cules de "facatoare de vanatai"..

La cules de nuiele pe langa Ploiesti, singurica, pe cand ziua ingana cu noaptea. 
In fata, rafinaria Brazi, in spate, satul Negoesti. Nimeni in jur, pace in suflet. Oare asa se simt si calatorii prin desert? Ma intreb.. 
In cap imi suna un colind de Craciun deja. Il cant, ca oricum nu m-aude nimeni. 
Pedalez lejer.. Sunt multumita, am scapat ieftin, numai cateva claxoane si bicla data jos o data de suflul unui tir, pe cand strangeam nuielele. Hopa, s-a facut deja intuneric.. 
Cant, tine si de urat. Trec pe langa troita pusa in locul unde l-au ucis pe Iorga. 
Dumnezeu sa-i ierte pe toti.

Acasa! La treaba! 
Sambata, aceste nuieluse vor fi deja impodobite si gata de pus la vanzare.

p.s. Colindul era acesta:

De Sfantul Nicolae, va astept din nou cu nuieluse la MTR.

De la o gluma a pornit totul.
Gluma Iulianei, care, auzindu-ma gandind cu glas tare, ce sa fac anul acesta de Sfantul Nicolae, o aud zicand: "Fa nuieluse, na."
Mi-au picat toate fisele, mi s-au invartit rotitele si deja le-am vizualizat.
Voi face nuieluse! Da, vor fi nuieluse adevarate, impodobite cu lana si ciucurasi, vopsite sau lasate natur.
Din 2009 incoace nuielusele mele sunt la mare cautare la targul organizat de MTR, iar de la an la an apar noi si noi "mesteri" de nuiele.
Am lansat un trend? 
Poate nu, poate el exista dar eu nu stiam de el.
Insa tot de la an la an ele sunt mai mandre si mai dichisite, promit!
Drept care, va invit si anul acesta sa vi le propcurati direct de la mine din curtea MTR-ului, in weekend-ul 1-2 decembrie. Din pacate asta e weekend-ul dinaintea sarbatorii, nu o prinde, dar nu-i nimic..
Ploiestenii care vor pot sa ma sune sau sa imi scrie pe FB un mesaj aici:
http://www.facebook.com/crina.manolescu1

Va astept cu drag!

(mai jos, o foto mai veche, voi reveni cu alte foto-uri zilele astea..)

Andrei Pleșu & Johnny Răducanu la Tescani (1989)

Pentru cine nu stie inca aceste cantece. 
Care au aparut intai pe cd-ul cartii "Singuratatea... meseria mea" la implinirea varstei de 70 de ani a lui Johnny Raducanu, acum vreo 10 ani.. Sunt o veche inregistrare de la Tescani a celor doi prieteni. 
O surpriza grozava sa aud ce bine canta domnul Plesu :) in vesel, in ton, cu voce calda, nuante, ce mai.. n-ar muri de foame, la o adica.. daca ar fi nevoie sa se reprofileze :P 

Concert religios la Ramnicu Valcea

Duminica trecuta, la Ramnicu Valcea, dupa ce am cantat la Liturghie la Manastirea Cozia cu corul Bisericii "Sfantul Gheorghe - Vechi" din Ploiesti, iata ca ne-am unit cu corul Episcopiei Ramnicului (care ne-au i invitat) si l-am aniversat pe IPS Gherasim, Episcopul Ramnicului, la implinirea a 98 de ani. 
La multi ani! 
 Recitalul a cuprins lucrari corale din repertoriul bisericesc dupa urmatorul program: 

 Corul Axios al Parohiei Sfantul Gheorghe din Ploiesti:
 - Laudati pe Domnul de Gh. Danga, aranjat de Valentin Gruescu; 
- Axion de Gh. Danga, aranjat de Valentin Gruescu;
- Pre Tine de I.D. Chirescu, solo Cristina Trandafir (mezzosoprana) si Eduard Stracna (bas); 
- Doamne pre noi miluieste-ne, solo Eduard Stracna (bas) 

 Corala Sfantul Antim Ivireanul a Catedralei Arhiepiscopale din Ramnicu Valcea: 
- Diptic de Vinicius Grefiens; 
- Doamne auzi glasul meu de N. Lungu, solo Marian Cristi Stroe; 
- Aliluia de Vasilevski, solo Melania Baiasu (soprana) si Constantin Simulete (tenor); 
- Tatal Nostru de Dragos Alexandrescu; 

La final corurile reunite au interpretat Concertul nr.1 de Gavriil Musicescu.

Sfantul Nicolae la mine in casa.

Ea este prima mea icoana. 

Am promis Sfantului Nicolae (sunt botezata si Nicoleta) ca o voi face, acum multi ani, inainte sa dau admiterea la Arhitectura. Evident, dupa ce m-am vazut cu sacii in caruta, am amanat onorarea promisiunii. Insa nu am uitat. Acum, la final de facultate, m-am tinut de cuvant. 

Ieri am luat-o de la sfintit si am adus-o acasa. 

Este realizata pe sticla dupa un izvod creat de Matei (Timforea) Purcariu la 1894. Cea originala se afla in patrimoniul Muzeului Taranului Roman, iar descrierea din fisa CIMEC este urmatoarea: "Icoana prezintă pe Sfântul Nicolae din Patara (Asia mică), patronul copiilor, stând pe tron cu Evanghelia în stânga şi binecuvântând cu dreapta. Sfântul este îmbrăcat în haine de arhiereu cu haină, patrafir şi bederniţă. Tronul cu decoraţii baroce şi arabescuri. La picioarele sale cele trei fete sărace de o parte şi tatăl acestora, în genunchi, de cealaltă. Deasupra, pe nori, Fecioara Maria îi întinde un omofor şi Iisus Hristos cu Evanghelia îl binecuvântează. Chenarul cu motive florale stilizate specifice lui Ţimforea – flori albe cu câte şase petale alternate ritmic cu cercuri cu puncte în interior. La colţuri flori stilizate. Pe câmp apar două flori suprapuse, cu tije lungi cu frunze dispuse simetric de o parte şi alta – motiv specific numai lui Ţimforea."

"Bataturi" - Ganduri dupa vernisaj.

Sed acum si ma odihnesc dupa vernisajul de aseara si tot nu-mi vine sa cred ca gandul a luat forma. Acum nici un an ii cunosteam pe mesterii caldarari de la Medias la targul de Sf Nicolae de la Muzeul Taranului, si ei, mai precis capul familiei, un tigan mandru de vreo 50 de ani, aratandu-mi mana sa dreapta cu bataturi mari si vinete din pricina ciocanului de batut metalele, semne uriase, impresionante, cum nu mai vazusem la nimeni, ma inspirau pentru acest proiect.. 
In zilele urmatoare, flash dupa flash imi veneau imaginile acelor maini pana cand un gand a facut pui: De ce sa nu aratam bataturile acestor mestesugari? Pana acum am vazut punerea in valoare a mestesugului, a manufacturii, doar din perspectiva obiectului (estetic sau utilitar vorbind), sau din perspectiva traditiei, dar prea putin din punctul de vedere al acestor “bataturi”. Care pot fi vizibile si din cele mai diverse, de la chiar bataturile simple pe care le cunoastem cu totii, specific diverselor unelte, pana la cifoze, miopii, reumatisme, etc. Dar si invizibile, caci ulterior am aflat ca tot “bataturi” putem numi si povestile mesterilor, orice tip de tensiune sau mic sacrificiu in slujba mestesugului, iar descoperirea cea mare care ne-a surprins pe toate a fost aceea ca ele sunt asumate si ne-recunoscute de dansii. A ramas celebra replica lui Nea Mitica, olar din Piscu: “N-am nimic, bre.. Or fi altii mai sensibili..”, drept care a si fost folosita ca subtitlu sau slogan.. Toate aceste urme le vedeam puse alaturi/in oglinda cu obiectele faurite, pretioase prin singur faptul ca au fost create manual. 
Prietenele de la Asociatia "Cate-n luna si-n mansarda" s-au aratat imediat deschise si doritoare pentru a infaptui acest lucru. Experienta lor in cercetare, felul de a se organiza, punerea in cuvinte, tipul de abordare a mesterilor si mestesugurilor, legaturile cu lumea larga media si a sponsorilor, dar mai ales sensibilitatea si entuziasmul lor, toate au fost cruciale si acest proiect ar fi ramas doar o idee buna de care am fi uitat curand si dupa care am fi ramas cu un mare of. 
Aseara s-a pus cununa prin vernisajul expozitiei noastre de fotografie “Bataturi. Urme ale mestesugurilor”, la ceainaria Carturesti Verona. O seara minunata, calda, luminoasa. Pe o ploaie torentiala lumea a venit totusi, incat ceainaria devenise incapatoare. Mesterii invitati ne-au bucurat cu demonstratiile lor, am tras cu ochiul si la bataturi, si pe pereti la fotografii si schite. 
Ar fi multe de povestit, dar mai bine mergeti si vedeti expozitia toata luna noiembrie, de unde nu uitati sa va serviti cu carti postale si mai ales Jurnalul de teren, unde gasiti povesti savuroase despre mesteri si bataturile lor, dar si despre facerea proiectului. 

Alte link-uri folositoare:
Blog-ul proiectului: 
http://bataturisimestesuguri.wordpress.com/
Si filmul:

Foto: Vlad Eftenie

Foto: Oana Cretu

Filmul despre proiectul "Bataturi. Urme lasate de mestesuguri"

Proiect finantat AFCN.