sâmbătă, noiembrie 03, 2012

"Bataturi" - Ganduri dupa vernisaj.



Sed acum si ma odihnesc dupa vernisajul de aseara si tot nu-mi vine sa cred ca gandul a luat forma. Acum nici un an ii cunosteam pe mesterii caldarari de la Medias la targul de Sf Nicolae de la Muzeul Taranului, si ei, mai precis capul familiei, un tigan mandru de vreo 50 de ani, aratandu-mi mana sa dreapta cu bataturi mari si vinete din pricina ciocanului de batut metalele, semne uriase, impresionante, cum nu mai vazusem la nimeni, ma inspirau pentru acest proiect.. 
In zilele urmatoare, flash dupa flash imi veneau imaginile acelor maini pana cand un gand a facut pui: De ce sa nu aratam bataturile acestor mestesugari? Pana acum am vazut punerea in valoare a mestesugului, a manufacturii, doar din perspectiva obiectului (estetic sau utilitar vorbind), sau din perspectiva traditiei, dar prea putin din punctul de vedere al acestor “bataturi”. Care pot fi vizibile si din cele mai diverse, de la chiar bataturile simple pe care le cunoastem cu totii, specific diverselor unelte, pana la cifoze, miopii, reumatisme, etc. Dar si invizibile, caci ulterior am aflat ca tot “bataturi” putem numi si povestile mesterilor, orice tip de tensiune sau mic sacrificiu in slujba mestesugului, iar descoperirea cea mare care ne-a surprins pe toate a fost aceea ca ele sunt asumate si ne-recunoscute de dansii. A ramas celebra replica lui Nea Mitica, olar din Piscu: “N-am nimic, bre.. Or fi altii mai sensibili..”, drept care a si fost folosita ca subtitlu sau slogan.. Toate aceste urme le vedeam puse alaturi/in oglinda cu obiectele faurite, pretioase prin singur faptul ca au fost create manual. 
Prietenele de la Asociatia "Cate-n luna si-n mansarda" s-au aratat imediat deschise si doritoare pentru a infaptui acest lucru. Experienta lor in cercetare, felul de a se organiza, punerea in cuvinte, tipul de abordare a mesterilor si mestesugurilor, legaturile cu lumea larga media si a sponsorilor, dar mai ales sensibilitatea si entuziasmul lor, toate au fost cruciale si acest proiect ar fi ramas doar o idee buna de care am fi uitat curand si dupa care am fi ramas cu un mare of. 
Aseara s-a pus cununa prin vernisajul expozitiei noastre de fotografie “Bataturi. Urme ale mestesugurilor”, la ceainaria Carturesti Verona. O seara minunata, calda, luminoasa. Pe o ploaie torentiala lumea a venit totusi, incat ceainaria devenise incapatoare. Mesterii invitati ne-au bucurat cu demonstratiile lor, am tras cu ochiul si la bataturi, si pe pereti la fotografii si schite. 
Ar fi multe de povestit, dar mai bine mergeti si vedeti expozitia toata luna noiembrie, de unde nu uitati sa va serviti cu carti postale si mai ales Jurnalul de teren, unde gasiti povesti savuroase despre mesteri si bataturile lor, dar si despre facerea proiectului. 

Alte link-uri folositoare:
Blog-ul proiectului: 
http://bataturisimestesuguri.wordpress.com/
Si filmul:


Foto: Vlad Eftenie

Foto: Oana Cretu




Niciun comentariu: