Ne intoarcem la traditie. Oare?
Mi-e teama ca e un trend (nu mai pot suferi acest cuvant, aduce numai vesti proaste) care va rasufla curand. Ptr ca cei care folosesc portul traditional mai nou, designerii care se inspira din tinuta taraneasca, par ca nu gasesc profunzimea acestor lucruri, le trateaza mult prea superficial, sunt incantati de proportii, contraste, ornament si.. cam atat.
E ceva in tinuta acestor noi "modele" ce nu e in cheie cu aceste costume. Vad din ce in ce mai des fotografii cu femei cu umerii si buricul dezgolite purtand ii, in posturi agresive, cu priviri de vampa. Designeri romani (cel putin unul, nu spun care) vaneaza ii vechi ptr a le cioparti si a le folosi drept aplicatii pe haine noi, fara a se gandi macar o secunda ca poate a le restaura (pe cele care pot fi restaurate) este mai respectuos.
Atentie, nu spun ca trebuie sa fii taranca ptr a purta ie, brau, fota, si ca trebuie s-o porti numai duminica la biserica, iar pe strada cu ochii-n pamant. Insa e clar, se cere o etica a acestei abordari. La fel cum exista o etica in arhitectura referitoare la cum te raportezi la case vechi.
Pentru ca am impresia ca foarte putin femei (din cele ce au descoperit aum ia) inteleg si respecta ce poarta cu adevarat. Hmm..
Tot nu am foarte coerent in cap ce ma deranjeaza si cum ar trebui sa stea lucrurile, insa in mod sigur ceva nu e in regula.
E un subiect sensibil ce merita dezbatut, trebuie vazut unde e granita care trece inainte spre pervertire si grotesc, inapoi spre pasunism, si cum sa ne plasam intre ele.
Mai jos, un colaj cu toate ipostazele de care am vorbit, va las pe voi sa le identificati.
5 comentarii:
Da, foarte de acord, exact aceeasi impresie am avut-o si eu vazand vreo 3 dintre fotografiile din colaj, care mi-au starnit o indignare pe care nici eu nu mi-o explic prea bine. Poate mi s-a parut (mai demodata fiind, probabil) ca denota o anumita lipsa de respect si intelegere a acestor lucruri care au un inteles dincolo de aspectul lor placut, si preluate acum de tot felul de designeri, si, fireste, si de protipendada noastra, doar pentru ca sunt "pe val". Decat asa, cred ca as prefera ca ia sa ramana "nevalorizata".
e un "nu stiu ce" care o murdareste.
pentru ca, iarasi, poate ar fi mai potrivit sa ne raportam la ie nu dar ca la un simplu obiect vestimentar, ci ca la unul CURAT.
acum, ce e curat, ce nu e?
de ce e ia CURATA?
vezi? e un instinct, un semn de intrebare care la noi se ridica, la altii nu.
Adevarat, nu mi-am pus niciodata problema atat de lucid, dar acum imi dau seama ca asa este, si intotdeauna am privit ia ca pe ceva curat si demn de respect, prin tot ceea ce reprezinta ea. Imi dau seama, insa, ca este firesc ca nu toata lumea sa impartaseasca aceasta viziune mai degraba mistica asupra a ceea ce pare un simplu obiect vestimentar, ce e drept frumos, si care a revenit brusc in actualitate. Dar fiecare ie are povestea ei unica, o creatoare care a muncit luni in sir cu drag pentru a o purta la cununie, la botez, sau chiar la lucrul campului, fiecare ie are VIATA ei proprie, si de fiecare data cand ma intalnesc cu una, nu ma pot opri sa nu ma intreb care i-a fost soarta, pe cine a imbracat si pe cine a infrumusetat candva... si fara sa vreau, respectul pe care l-as avea pentru femeia vrednica ce-a cusut-o si purtat-o se rasfrange asupra acelei bucati de panza cusuta. In final, ia este cel mai frumos vesmant pentru orice romanca :)
care e blog-ul tau?
http://poppyvintage.blogspot.ro/
Trimiteți un comentariu