luni, iunie 29, 2009

azi 29 iunie

Am hotarat ca muzica baroca e cea care reuseste sa ma “reseteze”.
Pe celelalte le savurez, ma tulbura, ma induioseaza, ma intristeaza or dimpotriva, sau imi pun creierul la treaba in toate felurile.

Rock-ul imi trezeste latura revolutionara si melancolii din adolescenta, jazz-ul imi pune imaginatia in priza si ma bucura teribil, muzica clasica ma intoarce pe toate partile, apoi pe dos si inapoi pe fata, Brel et co ma storc de lacrimi, Floyd imi readuce aminte de mine (si de trezirea de la 14 ani), opera ma face sa visez si ma imbogateste cu complexitatea ei in manifestare, ma acapareaza total.
Tot restul, chiar si Beatles, Queen, etc, sunt diXtractie. Desigur, toate aceste efecte se amesteca si se intrepatrund, dupa caz, nu sunt batute in cuie.
Azi, insa, am hotarat definitiv ca muzica baroca e cea care ma repune in matca, orice ar fi. Dupa un weekend nebun la mare, dupa un atac de panica, sau dupa orice surpriza, intamplare nefericita. Cu eleganta si delicatete, pe alocuri doar ma scutura, in rest e toata o armonie si o bucurie. Ordonata si masurata cu mult bun simt, e atat de fireasca si ne-fortata (desi, poate ca daca as fi trait atunci, as fi preferat-o pe cea a Renasterii din punctele astea de vedere), e ca un bun ceasornic sau mai bine ca un bun acordeur de instrumente.
Ziua curge lin si firesc dupa o baterie de Bach, Haendel sau Lully.


joi, iunie 25, 2009

lebada neagra

in sfarsit e gata, se va duce la Malina, dar intai iat-o:


miercuri, iunie 24, 2009

in sfarsit




am bicicleta.
i'm sooooo happy.
a venit pentru mine tocmai din olanda, si este exact ce imi doream.
n-o s-o iert, de cate ori am ocazia.
deci, cine vrea la plimbare cu bicla, sa ma sune.

joi, iunie 18, 2009

Hai la leapsa.

(video gasit de Vera)


Azi la bere dupa examen, cineva intreba “ce ai face daca ai fi o zi invizibil?”

Alexandra a raspuns repede “m-as duce sa vad cum corecteaza astia schitele de schita :P”, suparata ca nu a luat nici una din anul 3 incoace...

Ceilalti au raspuns in gand doar.

Si asa mi-a venit ideea de leapsa.

Deci, voi ce ati face daca ati fi o zi invizibili?

Eu m-as duce la ambasada Butanului, mi-as pune viza pe pasaport si as urca in avion catre Thimphu. Acolo m-as descurca eu dupa ce m-as face la loc vizibila. Voi avea, evident, bani si tot ce imi trebuie ca sa fac ce vreau si ma intorc inapoi cand vreau eu.

In 5 minute o sa imi vina alta idee, asa ca ma opresc aici, asta a fost prima.

Dar nu ma pot abtine si zic:

M-as duce la Londra la o repetitie a lui Waters. As sta in canapea toata ziulica si as bea beri si l-as asculta. Ba chiar as face si glumitze, de jos din canapea. Si din cand in cand i-as sopti la ureche ce sa mai cante... iar el m-ar asculta cuminte.


dar voi?

astept feedback

luni, iunie 15, 2009

Brel, mon amour.

oh, ce bucurie e acest cantec.
nici macar nu trebuie sa primavara, sau Paris (Bruxelles, Amsterdam..), sau nici macar.. u know..


"
Au printemps au printemps
Et mon coeur et ton coeur
Sont repeints au vin blanc"

la la la.. la la la..

voir ce miracle...


In seara asta Brel cu polonicul.

video

duminică, iunie 14, 2009

remember mineriada.

Stiati ca acum fix 19 ani daca treceati prin Piata Universitatii avand plete (ca baiat), ochelari, aduceati a student/a, sau in general daca aveati o luminitza in ochi erati batut pana la inconstienta, daca nu chiar omorat de mineri ?

Ne-am distantat atat de mult in timp de atunci, s-au intamplat atatea, omul asta Iliescu e atat de jalnic. Oamenii batrani, cei mai pacatosi batrani sunt atat de jalnici odata cu varsta. Inca nu ii doresc moartea, asa cum fac altii cu tot sufletul.

Nu pot sa nu fac comparatia cu tatal meu. Pe care l-am iertat doar cand l-am vazut o data.

Dar nu putem, nu avem voie sa uitam iunie 90.

Si atunci macar o lumanare aprinsa si un gest simbolizator de libertate, fiecare dupa propria imaginatie, trebuie sa facem.

Mai jos avem stirile din Occident ale acelor zile, cel mai sintetic clip pe care l-am gasit..(fragment din filmul lui Stere Gulea)

(Eu pe vremea aia aveam 13 ani si purtam o insigna cu GOLAN desenata de mine in piept. Lumea era revoltata in jurul meu de acest gest, mai putin mama, dar nici ea totusi nu ma lasa sa plec la Bucuresti...)


luni, iunie 08, 2009

cafea najjar de la lebanon,



sau Adio, si n-am cuvinte.

un motiv pentru care m-as intoarce un pic la Beirut.

dar nu-i nimic,
am auzit ca e o cafenea pe strada Grigore Manolescu, unde cica au o cafea care nu te lasa sa pleci din tara. :p

duminică, iunie 07, 2009

Circuitul dorintelor in natura.

"



Stiti vorba aceea, "ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa ti se intample?

Ei bine, acum niste ani de zile Lumi a postat la ea pe blog niste poze ale unor tablouri ale lui Rene. “Drumul catre rai” se numeste seria, si infatisa 3 presuri romanesti.

M-am indragostit si le-am dorit instantaneu cand le-am vazut.

El a raspuns cu ok, daca imi faci un brad de craciun, sunt ale tale.

i-am zis Ok, se face, insa el n-a mai raspuns.

Pentru aceste 3 tablouri voiam sa ii fac un brad decorat cu globuletze facute din presuri de bumbac desirate.. Fair enough, zic.

A trecut timpul, si iata ca noi locuim in aceeasi casa, si... unde sa stea cel mai bine aceste tablouri daca nu la mine in camera, care e cea mai mare, cea mai bine luminata, cea mai camera din lume pe tara, la o adica?

p.s. la Noaptea galeriilor, pe 12 jun, trupa minunata va fi de gasit la Atelier in Tranzitie, sub libraria Eminescu.

wish they were here

Ce sa fac, sa ma duc sau nu?

Trupa Spirit Of Pink Floyd o sa concerteze diseara la amf Mihai Eminescu.

Prima trupa tribut pink floyd, si cea mai blamata, cica. Adica niste baieti care isi castiga painea din a canta Pink Floyd, fara interpretari.

Era o vreme cand spuneam ca as face orice, si prin asta i meant “anything” pentru a asista la un concert Pink Floyd daca s-ar ivi ocazia.

Ocazia vad ca nu se iveste, si nici nu va aparea prea curand.

Ce fac, ma duc diseara sau nu? In concluzie..

Nu vreau sa le dau gir celor de la trupa asta, pentru ca nici nu pot spune ca ii copiaza. Ei sunt doar niste baieti carora le place asa de mult, incat nu se sfiesc chiar sa concerteze in numele lor.

Singurul gand care imi da unda verde sa plec totusi la concert este acela ca e ca si cum s-ar fi strans cativa prieteni fani Pink Floyd, si ii canta, nu doar ca pentru ei, ci si pentru prietenii lor. Cam cum fac eu cu Rene pe terasa cu Beatles, de ne uita D-zeu.

Diferenta e doar aceea intre terasa noastra si scena publica. Da, si ca ei iau bani pentru asta.

Am scris aici dintr-un fel de vinovatie, v-ati prins.

Doar ca azi m-am trezit cu mare pofta de Pink Floyd din motive de Wish You Were Here, si culmea, dup-aceea am gasit stirea cu concertul.

Ma duc sau nu ma duc?

Ii tradez sau nu daca ma duc?

I’ll let you know who won.

Daca pofta mea din ficati de a asculta pink floyd live (fie chiar si cantat de altii) sau morala ca nimeni n-are dreptul... si ca e o minciuna de fapt.. etc.

Dar oare nu e prea pe fata pentru a fi o minciuna?

Nu stiu, zic, ma intreb, ma framant... In mod normal nu m-as fi framantat atata, dar asa as fi avut nevoie de un concert Floyd, sau macar Waters pe la noi..