La cules de nuiele pe langa Ploiesti, singurica, pe cand ziua ingana cu noaptea. In fata, rafinaria Brazi, in spate, satul Negoesti. Nimeni in jur, pace in suflet. Oare asa se simt si calatorii prin desert? Ma intreb..
In cap imi suna un colind de Craciun deja. Il cant, ca oricum nu m-aude nimeni.
Pedalez lejer.. Sunt multumita, am scapat ieftin, numai cateva claxoane si bicla data jos o data de suflul unui tir, pe cand strangeam nuielele. Hopa, s-a facut deja intuneric..
Cant, tine si de urat. Trec pe langa troita pusa in locul unde l-au ucis pe Iorga.
Dumnezeu sa-i ierte pe toti.
Acasa! La treaba!
Sambata, aceste nuieluse vor fi deja impodobite si gata de pus la vanzare.
p.s. Colindul era acesta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu