sâmbătă, decembrie 25, 2010

Scrisoare deschisă


Dragă Arthur,
află despre noi că suntem bine, deşi încă nu ne-am obişnuit să nu te avem prin preajmă la întâlnirile noastre de la Bucureşti.
Mai ales in ultima vreme, cu ocazia lansării “Aer cu diamante” şi a comemorării de la MNLR a lui Nino, tu ne-ai lipsit, ştiind ce dragi v-aţi fost voi unul altuia. Ştii, ca în acel videoclip Traveling Wilburys, unde apare un şezlong leganându-se cu o chitară în el, semn al prezenţei simbolice a lui Roy Orbison alături de trupă. (uite aici, ca să înţelegi).
Spre deosebire de seara de la MNLR cand s-a pus accent pe omul Stratan si mai putin pe literatura sa, în seara de 22, la sediul revistei “22”, mai precis jos la Green Hours, iată că s-a mai întâmplat o evocare a lui Nino, de data asta făcută de Ioana Ionescu.
După o introducere cu un text al Ioanei în care amintea cele 11 luni ale aventurii prieteniei ei cu Nino, text pe care îl găseşti aici, ea a prezentat câteva montaje video pe muzici de Tiberian, Zappa, Zeppelin, Velvet Underground si bineinţeles ceva versuri Stratan. Majoritatea scurtelor foarte reuşite, deşi totul la nivel de experiment.
În pauzele dintre filmuleţe fiecare din sală a citit sub lanterna Ioanei un poem al lui Nino de pe o foaie imparţită de ea in prealabil la intrare. Poeme împărţite nu aleator, ci după sufletul fiecaruia si buna ei intuiţie. Numai Cili a scapat de lecturare, care era răguşit.
S-au legat toate foarte potrivit, aşa incat scopul a fost atins, a fost o seară Ion Stratan in toata regula. O atmosfera concetrată şi atentă, în care cei care îi ştiau poemele i-au recunoscut aerul, iar cei care nu, acum vor să îl afle. Şi chiar dacă s-a lecturat puţin pe lângă cât am fi avut poftă, Ioana a dat câteva hint-uri care ar trimite pe oricine la librărie.
Dar, Arthur!
Marea surpriză a serii a fost interventia lui Vania!
Eu mirosisem la el că are talent, asta numai din scurtele si expolozivele sale momente intre noi, insa acum, dupa cateva minute ascultandu-l vorbind despre Nino, am stiu ca nu greseam. Referitor la poetica sa, formulare precum “black hole cu masa grea in crisalida timpului”, sau la efervescenta omului Stratan “ca o sampanie necunoscuta”, ne-au minunat si bucurat pe toti. Mihaela a fost geniala, am suprins-o spunându-i “uite-asa îţi mai speli si tu pacatele”, hahaha. (mă întreb care pacate, căci Vania e un înger :p )
Evident seara s-a terminat cu vin fiert si poveşti, târziu pe la ora unu.
Mda, cam asta fu, măi băiete, aşa că ia vezi cum faci, treci acasă odată.
Te luam cu lăutari de la autogara Băneasa, numai vino odată, că ne e dor de tine tuturor.
Să ai sarbatori frumoase tu acolo in exil, si nu uita de noi.
Pupăm si îmbrăţişăm.

p.s. Citeşte mai jos, poate ţi-era dor.

Rama de cuvinte (I)

Ai dat pagina către vid
Nu mai pot s-o închid

Nu-i aici nici o literă nici un semn
Doar o linie între unt şi-ntre lemn

Sub un cer-cer într-o cîmpie-cîmpie
Pictez cea mai vie mumie
Niciodată ea însăşi niciodată o alta
un fel de aceeaşi ce nu mai tresaltă

De-atâta nesupunere, piramidele vide
Patru coperţi deodată-or închide

Nici un cuvînt. Din tîmplă iese un gînd
ca un cot
Pînă cand totul s-a lipit de Tot

Pînî cînd, în mişcare
Iau urma de fluviu in mare

Pînă firul şi fira
Înmulţesc Altamira

Pînă mîinile, fad
Se usucă şi cad

Pînă cînd piramida cea mare
Îşi scuipă-nlăuntrul sub forma
Stelei Polare

Pînă cînd piramida
cea mică
adoarme de frică

(din vol. “Cinci cantece pentru eroii civilizatori”, ed. Albatros 1983)

miercuri, decembrie 15, 2010

o seara buna.


Da, ninge azi pentru prima oara in acest an, si ninge cu fulgi mari.

De nepretuit o seara cu prietenii in timpul primei ninsori a anului. Vin rosu de la Ceptura la concurenta cu boierul Murfatlar, vodca Scandic ( “..si o Scandic mica, va rog.., zice Mircea la chioscul din cartier”, el purtand fidel fesul sau de navetist.)

La Motan acasa insa, caldura mare si mult fum. National fm (noua nu ne place muzica populara de dupa ora 10, sanchi) , povesti din copilarie, telefoane la distanta catre prietenii exilati la Cluj, spirala la telefon.

Discutii despre Basescu si Iliescu, revelatia ca pana si prietenii mei dragi poti fi superificali si la o adica prosti. Dar cu cata duiosie pot sa accept aceste lucruri dupa ce ma revolt si ii cert si pizdui.

Reeditam promisiunile ca data viitoare vizionam rusi pe saturate. Neaparat "Man with a movie camera" si ca spice o comedie ieftina Mosfilm :p.

Apoi alte povestiri, schimbam subiectul, dar. Ca intr-o opera, seara isi atinge climax-ul cand apar lacrimile. De atunci incolo mai e putin pana la final, si stim asta, asa ca nu vrem sa fim obsceni, deci ne despartim.

Ne imbratisam de-adevaratelea si ne spunem noapte buna.

In drum spre casa e liniste si politistii sunt de carton.

Derdelusul de langa bloc isi asteapta in zadar clientii, a fost desfiintat de un stalp jardiniera.

Da, a nins azi, gata, suntem curati.


sâmbătă, august 07, 2010

Joaca de pe Smardan.


Stand la beri la Argentin cu prietenul Daniel, imi povesteste cum vrea el sa se mute cu pravalie cu tot de pe Smardan in alta zona (nu spui care deocamdata).

Spazio Studio, magazinul lui sic, cel mai tare din zona dupa parerea mea, un loc interesant in care nu doar se face comert cu mobila de design, dar se intampla diverse expozitii, teatru in vitrina si multe alte evenimente inedite, nu mai are nici o gara cu fauna care a inceput sa se preumble prin centrul istoric. Cocalari la tot pasul, seara mai ales, lumea fina vine din ce in ce mai rar, zona incepe sa semene cu altceva. Dupa spusele lui Teiu, vazuta de sus strada seamana cu fluviul Gange, asa de mizerabil..
“Pentru ca, Crina, hai sa recunoastem, centrul istoric a devenit ultimul etaj de la mall”
“Genial! Tu ai scos vorba asta?”
El o scosese, si s-a hotarat pe loc ca vrea sa faca good-bye party impreuna cu o expo de fotografie pe aceasta tema.
“Te bagi?”

“Ma bag”.
Sunam Stamate, Aliona, Zeke, si cine o mai vrea sa participe, avem 2 zile la dispozitie sa pregatim expo de o seara. Sponsor avem, spatiu avem.
Si uite asa ne-am hahait facand poze cocalarilor de prin Lipscanie.

Nu intelegeau nimic, de ce erau ei subiecte de foto? se intrebau...

“Nu va suparati, sunteti paparazzi? m-a intrebat unul..


Da, si uite-asa si-a spus Spazio Studio la revedere de la zona.
Iar sloganul a fost “te-am iubit dar te-ai tarfit.”


articol despre, aici.
foto pe facebook, aici.


marți, mai 11, 2010

10 mai.


Asculta mai multe audio Muzica

Trăiască Regele
În pace şi onor
De ţară iubitor
Şi-apărător de ţară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mână
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cât soarele ceresc,
Rai vesel pământesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc Părinte,
Întinde a Ta mână
Pe Ţara Română!

joi, aprilie 29, 2010

Visul oricarui soricel

Ha, ce surpriza sa primesc azi in mail fotografii de anul trecut de la happening-ul de la Universitate/fantana/Arhitectura in care cei de la jurnalul national au aruncat in aer sa zboare la propriu carti?
Ca sa atraga atentia asupra lecturii de carte au aruncat cu niste tunuri si au nins de la ferestrele de la mansarda Universitatii foi de carti bune. In toata zona fantanii pana la intrarea in Arhtiectura strada a fost alba imaculata. Placuta senzatie, ca in povesti, Esti intr-un oras gri si mohorat, iesi de la scoala dupa o zi ca toate celelalte mort de foame abia asteptand sa ajungi acasa, (of ce lung ii uneori drumul pana in camaruta) si deodata se intampla altc
eva, o foaie din Paler iti ajunge in maini de undeva din aer, la fel daca intinzi mana mai tare prinzi ceva Mateiu Caragiale, iar in fata ta un covor de hartie cu poveste.
Nu stiu cat de de succes a fost operatiunea si ce vanzari de carte au facut ei dupa, mie stiu ca mi-a parut rau intr-un final de atatea foi ce au ajuns la gunoi dupa ce m-am trezit din ninsoarea aceea spectaculoasa.



miercuri, aprilie 28, 2010

noua jucarie cu Muzeul Taranului Roman

Pentru ca fac ce fac si ma intorc la colaborarea cu ei, iata ce jucarie noua am gasit:
(sambata la ora 10 dimineata pe TVR - emisiunea Zile si Nopti, mai multe detalii in interviul cu Razvan Supuran.)

joi, aprilie 15, 2010

iv cel naiv strikes again

cel mai mult imi place cand vin din vacanta de internet si gasesc pe google reader calup strans cu micile poezii ale lui Iv Cel Naiv, virgine, necitite.
deschid cutia si gust una cate una:
http://ivcelnaiv.blogspot.com/

uite una de exemplu:

Republica Sentimentală Tu

iubito, îţi ştiu sufletul pe de rost,
ca un habotnic zilele de post;
explorator fervent, cercetător fanatic
îţi ştiu orice locşor, oricât de enigmatic;

acum, că de atâta vreme-l studiez
precis că aş putea să-l cartografiez:
la nord, unde-atârni a sufletului hartă-n cui
i-un loc tare capricios - Muntele Amorului

la baza lui, în Valea Suspinului fără Rost
i-un lac pe care fac wind-surfing, contra cost
legenda spune că seacă în vremuri dificile
de-aia-i şi spune Lacul Lacrimilor Inutile;

vestul tău e presărat cu Dealurile Amăgirilor
bătute-ades de-un vânt care se cheamă Dor;
şi te mai traversează Fluviul Picurilor de Sudoare
cu debitul mărit în caz de o emoţie mai mare;

în sud, ai vasta Câmpie a Liniştii Interioare
plină de sentimente mici, moţăind la soare;
ce straşnic loc - ţârâie greierii-n loc de ceas
de pierzi noţiunea timpului când faci popas

în inima hărţii, tronează demn, fără pretenţii
neabătutul Podiş Central al Bunelor Intenţii;
mai sînt, le ştii - Peşterile Trecutului Zbuciumat
în care chiar şi speolog să fii - nu prea e de intrat;

cât despre clima ta ţâfnos-continentală
am dat chiar o lucrare de control la şcoală -
e calm şi bine, dar se poate, aşa... din senin
să mă trezesc de grindina reproşurilor plin.

luni, martie 15, 2010

Râsu' - plânsu'

Sunt siderata de aceasta colectie a lui Moscopol de cantece anticomuniste din anii 50 de care am aflat abia acum cateva zile. Nu mai inteleg nimic, pe ce lume traiesc?
Sunt absolut delicioase cantecele. Iar primul? Cel despre Ghe Ghe Dej? De unde atata umor negru nu inteleg, eu m-am speriat..







Mai multe detalii despre colectie http://www.fanmusic.ro/Jean-Moscopol-Cantece-de-dragoste-Balade-si-cuplete-anticomuniste-p-17188-p.html">
aici.

joi, martie 04, 2010

Harbour Boat Trips - Copenhagen / Trentemoller

Harbour Boat Trips 01 - Copenhagen by Trentemoller by freshgoodminimal02

"Ce aveti in geanta?"

O noua leapsa pe blogosfera, intrebare fiind “ce ai in geanta?”
Hmmm..
Cred ca un psihiatru mi-ar face un profil cel putin ingrijorator, si sigur m-ar incadra pe undeva...
Fie si asa, iata:

• Agenda pe care o folosesc pe post de caiet de desen, agenda, caiet de cursuri.
• Buletinul
• Doua perechi de manusi, pentru ca mi-e lene sa le pun deoparte..
• Pastile pentru raceala de acum o luna
• Martisoare varsate
• 2 pungi goale
• Make-up shit..
• Chibrituri, desi nu fumez, imi place cutia
• Creion simplu
• Creion tun
• 2 copacei din macheta Verei de diploma
• Guma de sters
• Busuioc macinat varsat
• Un milion de bonuri de toate felurile
• Servetel folosit si uscat
• Ambalaj bomboane de la Bucuria
• Cartele de telefon
• Telefon descarcat la care nu am incarcator
• Mine de creion
• Martisoare sparte
• Avertisment de la primarie sa le dau banii
• Carnetul de student
• Aparat de ras dezmembrat, ramas doar manerul, u never know when u need it.. :p
• Cartele de telefon
• Ascutitoare
• Guma de sters
• 3 carti de vizita
• Biscuite de carton Pfungstaedter pentru pahar de bere, de pus la colectie.
• Mult praf.

marți, martie 02, 2010

Mestesugarese.






Mai cu seama dupa targul de la MTR de saptamana asta simt nevoia sa va arat niste cercei din argint tare simpatici facuti de Ioana Mica. Mai multe foto aici. Iar blogul ei, aici.
De asemenea, zgardane facute de
Ana maramureseanca.
Poftim:


Nebunie, nu-i asa?

luni, martie 01, 2010

Despre bucurie - Petru Cretia

Am gasit la Monika pe blog minunea asta:


Despre bucurie - Petru Cretia


"Despre care bucurie, va veti intreba, ca multa pricina de bucurie nu ne-a fost data in anii acestia tulburi si amari. Si totusi ma voi incumeta sa vorbesc despre bucurie si sa arat cate temeiuri are ea in vietile noastre, in orice vreme si aproape orice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit si supus de imprejurari, ea este o putere vie a sufletului si isi trage puterea din propria ei esenta. Ea stie sa alega chiar si putinul bine cat se afla intr-o stare de lucruri si sa-l aseze mai presus de tristete,facandu-si din floare gradina. O vorba buna, o inseninare a cerului, un ras de copil, un gest de prietenie, un act de indemanare sau de istetime, o delicatete a cuiva, mirosul zapezii, o amintire fugara ii ajung. Sufletul capabil de bucurie este bogat, cuprinzator si cald, deschis catre ale lumii si catre semeni. Omul care stie sa aleaga bucuria nu cauta raul cu lumanarea, nu se vaicareste cat e ziua de lunga, nu cauta la fleacuri, priveste lucrurile cu ingaduinta si cu zambet, nu face din tantar armasar si nu este niciodata mohorat sau posac. Pentru ca viata lui este partasa la lumina, nu la umbra. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea ca e alcatuit numai din vesnica bucurie nu ca acela facut din munti de pilaf si din rauri de lapte si ca toata bucuria aceea e pura lumina.
Ceva din ea poate fi simtita in atatea clipe ale trecatoarei noastre vieti sublunare.
Cei apti pentru bucurie, si totodata vrednici de ea, stiu sa se bucure si de ceea ce, bun fiind dar firesc, trece nebagat in seama, cum ar fi sa fii sanatos sau liber, sau la casa ta. Sau ca necazurile iti ingaduie si un mic ragaz, ca ai constiinta impacata si curata sau, de ce nu, ca nu este chiar atat de rau cat ar putea sa fie. Am auzit in privinta aceasta sfada unora, ca adica a spune "bine ca nu-i mai rau" este o slabiciune, ca face jocul stapanirii, care ne vrea multumiti cu putinul pe care ni-l da, ca este o demitere de la datoria de a-ti reclama drepturile tale legitime. Numai ca acestia incurca doua planuri distincte: poti foarte bine sa ai darzenia si curajul de a lupta pentru indreptarea lucurilor si in acelasi timp sa te bucuri de ceea ce ai, gandindu-te ca barem nu te afli la vreme de razboi sau de molima, ca nu ai a te teme de zbiri, ca nu esti supus la cazne, ca ii poti, cat de cat, ocroti pe ai tai, ca traiti in iubire si in buna pace, ca ti-s copii zdraveni si voiosi, poate chiar destepti si poate chiar frumosi sau amandoua la un loc.
Si mai este o bucurie, proprie oricarui suflet bine nascut: aceea a priceperii si a puterii de a face bine si cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine facut, de la un scaun pana la un poem. Ba, chiar un mare ganditor din prima jumatate a acestui veac spune ca bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izbanzi si al unei impliniri, al unui spor adus lumii prin faptuirea ta.
Dar pentru asta trebuie sa traiesti pe masura puterilor tale, sa-ti gasesti locul tau adevarat, sa te multumesti cu a fi ceea ce ai fost menit sa fii. Multi se instraineaza de bucurie, tocmai pentru ca se instraineaza de ei insisi.
Si, dincolo de orice bucurie anume, mai este simpla bucurie de a fi, de a te afla in lume si nu in nefiinta, de a trai, faptuind si indurand, de a simti cum se perinda, schimbatoare, anotimpurile si anii, de a fi partas la vremea ta si a vedea ce se mai intampla, cand mai bine, cand mai rau, de a trai in asa fel, incat moartea ta sa fie ca desprinderea si caderea la soroc a unui fruct copt si plin de buna samanta in viata lumii.
Bucuria nu este, asadar, o oarecare disponibilitate contingenta, ci o virtute care, cum am spus, deriva dintr-un principiu interior, activ si dinamic, putand functiona independent de ce ti-a fost dat. Fara aceasta virtute, orice si oricat ai avea, oricine ai fi, chiar si Cressus, te mananca tristetea, pustiul si uratul.
Iar oamenii care stiu si au puterea sa se bucure fac lucruri mai frumoase, raspandind in jurul lor, ca un har, bucuria."



sâmbătă, februarie 27, 2010

"La tondue"

Ultima gaselnita in materie de reactii la intrebarea "De ce te-ai tuns, Crina?"
Dupa ce am epuizat toate variantele, de la cele mai banale gen "imi cadea parul, etc" pana la "m-a tuns politia" sau "am adormit cu capul pe gazon", am gasit-o pe cea perfecta:
Le spun ca m-au prins cu nemtii.
Ca in '44, Franta, dupa eliberare, cand le-au tuns pe fetele care s-au culcat cu ei in timpul ocupatiei.
Musiu Brassens le zice bine mai jos:

(Istoria mea recenta imi arata ca nu as fi chiar asa departe de adevar..)
:p

luni, februarie 15, 2010

Ghiţă


Se stie ca în 90 când s-a facut podul de flori, basarabenii au trecut in Romania, unde, pe malul celalalt al Prutului s-au imbratisat cu fratii romani, au plans, s-au veselit.
Decupăm, si mergem la doi dintre ei, unde, la fel, bucurie mare ca s-au gasit, au stat pana tarziu si-au povestit. Seara la final, beti, unul din ei zice: Auzi, dar pe tine cum te cheama? Iaca, Vania. Dar pe tine? Păi pe mine Vitalie..
Na.
Erau amandoi basarabeni.
Sa le fie de bine.
Povestea asta o stiu de la Ghiţă, caci mai mare povestitor si beutor de vin ca basarabeanul
Ghiţă nu am cunoscut.
Ghiţă basarabeanul m-a anuntat ca in sfarsit isi ia cetatenia romana, caci Ghiţă nu-i roman in acte..
Pe data de 22 februarie a fost invitat sa isi depuna juramantul la ambasada noastra.
Ghiţă e foarte fericit si şade numa beat de cand i s-a dat vestea.
Ghiţă a plans cand pe vremea lui Nastase l-au expulzat ai nostri pentru ca ii expirase viza.
Povestea e cam asa:
Lui Ghiţă ii expira viza, dar cum sa si-o prelungeasca daca nu avea domiciliu? Cum sa aiba domiciliu daca nu putea sa ia camin de la facultate? Cum sa ia camin daca avea restante? Cum sa n-aiba restante daca trebuia sa supravietuiasca in romania altfel decat facand pe rachetul sau facand trafic cu droguri?
Si in general, cum sa ii ceri promptitudine unui om cu fobia lui de autoritati si de acte? Ca tot omul normal la cap dealtfel..
Si uite-asa, vine ziua cand isi ia inima in dinti si zice, Crina, eu ma duc sa platesc amenda si sa imi prelungesc sederea. Ia-ti niste schimburi cu tine, zic, in gluma, ca cine stie.
A treia zi Ghiţă ma apeleaza pe messenger cu “mai europeanco, salutari de la Chisinău!”
Am crezut ca glumeste.
Nu glumea.
Il expulzasera si il escortasera cu masina cu girofar ca pe ultimul infractor international.
Cred ca asa s-or simtit si in ‘45
Am plans atunci si ne-am framantat, colegii lui, iubita-sa de atunci, profesorii, prietenii.
A stat saracul un an in Basarabia pe tusa, in depresie, insa a revenit, si acum, iata.
Iar pe 22 vom bea, draga Ghiţă, vom face vin din apa Prutului si-i vom chema pe toti sa ne bucuram cu tine, sa plangem si sa cantam. Vai, ce-o sa mai cantam..Mai stii tu cum cantam noi in camin “canta cucul, bata-l vina, de rasuna Bucovina?

Si asa adauga, te rog, alcoolul mai cu masura pana pe 22, ca sa nu ratezi juramantul.
Sau.
Stii ceva?
Poti sa bei, ca te luam noi pe sus si te ducem la infatisare.
Numa sa fii in stare cat sa citesti de pe o foaie, si gata.

Si de incheiere, dedicatie de la Vera, cantecul cu vagonul albastru.
Krakadil, igrai! (Crocodilule, canta!)



Iar asta e de la mine, ceva vorbe de duh n-or strica:
:p

duminică, februarie 14, 2010

arde, mama, inima-n mine

desi habar n-am ce zice baiatul asta in cantec, si ce daca.



(el e ultima mea descoperire :p )

luni, februarie 01, 2010

cu emotie azi am revazut

o mica bijuterie despre cum au facut Dark Side of the Moon.



caci astia m-au crescut pe mine si m-au invatat drumul drept in viata ..
ca m-am mai abatut eu, asta e altceva..

duminică, ianuarie 31, 2010

joi, ianuarie 07, 2010

Iv cel Naiv

Si ca sa schimb putin atmosfera, recomand poemele lui iv cel naiv, descoperite de curand:
http://ivcelnaiv.blogspot.com/2009/12/yrots-evol.html

Hazos foarte, pana nu-l vad publicat n-o sa am liniste.
.

miercuri, ianuarie 06, 2010

Todesfuge - Paul Celan

Aseara la Art Jazz Club am avut ocazia sa aflu de acest poem. Numai in germana ascultandu-l, si intelegand numai putin, si m-a impresionat.
Azi am gasit traducerea.



Paul Celan - Tangoul Mortii

Laptele negru din zori il bem cind e seara

il bem la amiaz il bem si la noapte
il bem si il bem
sapam o groapa 'n vazduh si nu va fi strimta
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie 'n amurg in Germania Aurul parului tau Margareta
scrie si iese in prag scapara stelele 'n cer el isi fluiera ciinii
evreii si-i fluiera el porunca le da ca sa sape o
groapa 'n tarina porunca ne da sa cintam pentru dans

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
la amiaza te bem te sorbim dimineata si seara
te bem si te bem
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie 'n amurg in Germania Aurul parului tau Margareta
Cenusa parului tau Sulamith o groapa sapam in vazduh si nu va fi strimta

El striga sapati mai adinc iar ceilalti cintati
arma o 'nsfaca, o flutura, albastrii i-s ochii
sapati mai adinc iar ceilalti cintati pentru dans mai departe

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
te bem la amiaza si seara te bem
te bem si te bem
un om sta in casa, aurul parului tau Margareta
cenusa parului tau Sulamith el se joaca cu serpii
El striga cintati mai blajin despre moarte caci moartea-i un mester german
el striga plimbati un arcus mai cetos pe viori veti creste ca fumul atunci
veti zace 'ntr'o groapa in nori si nu va fi strimta

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
te bem la amiaz e moartea un mester german
te bem dimineata si seara te bem si te bem
e moartea un mester german albastrii i-s ochii
cu plumbul te improasca din plin si adinc te loveste
un om sta in casa aurul parului tau Margareta
cinii spre noi si-i asmute ne daruie-o groapa 'n vazduh
se joaca cu serpii visind e moartea un mester german

aurul parului tau Margareta
cenusa parului tau Sulamith

(traducere de Petre Solomon) - sursa: http://www.celan-projekt.de

sâmbătă, ianuarie 02, 2010

"Being There" (1979). Peter Sellers



O poveste impresionanta (un Forrest Gump avant la lettre) despre un om cu inima pura (aparent retardat), aterizat in lumea din afara casei dupa moartea angajatorului sau unde lucrase gradinar o viata intreaga inca de mic copil, casa pe care nu o parasise niciodata. Astfel neatins de uratenia lumii, el a invatat totusi esentialul despre viata lucrand in gradina si uitandu-se la televizor. Plantele i-au aratat ce tine de fond, iar televizorul ce tine de forma, am inteles eu. Era atat de inocent si de transparent, iar ultima scena a filmului in care nu se scufunda in apa calcand pe ea, sugestiva.
Preferata mea, v-o impart si voua.
La fel si ultimele cuvinte rostite: “Life is a state of mind”.

Si va provoc sa vedeti filmul. Si uite-acus mai trag un film cu Peter Sellers, ca mi-a facut pofta. E genial domnul..

Compunere. Cum am petrecut vacanta de iarna. (2) - vezi mai jos partea 1.

A doua zi ne-am trezit de dimineata si mama Anei ne-a servit cu ceai si friganele, dupa care am iesit afara in frig sa ne intalnim cu turistii.
Doua obiective: Rogoz si Surdesti. Rogoz in Tara Lapusului, Surdesti in Tara Chioarului. Dupa ce am trecut muntele in Lapus am ajuns la Rogoz, unde am vizitat biserica monument pe lista Unesco, muzeul cel mic facut cu mana lui de parintele Chirila, si magazinul mixt unde ne-a imbiat parintele la un ceai.
Trei ore sau si mai mult am stat cu parintele, care e de origine humulestean, si nu se mai satura de vorba si noi de ascultat. Caci ne-a prezentat biserica in amanunta pe-afara si pe dinauntru, la fel muzeul ce contine obiecte taranesti culese de el de prin sat, ne-a batut in toaca in stilul in care se bate la Manastirea Putna, si la final a dat ceaiul in sat. Ne-am minunat sa vedem ce a facut dintr-o gramada de lemne ce ajunsese biserica. Acum e zdravana si restaurata in itnregime, inclusiv pictura. (vezi foto).
Dupa Rogoz am mers apoi la Surdesti sa vedem biserica de acolo, care este cea mai inalta biserica de lemn din tara, numai turla singura avand 53 de metri inaltime. Pe mine insa m-a minunat cimitirul, nu mai conteneam sa fac fotografii, si mai ca imi venea sa ma culc in el, asa dragi imi erau crucile, suratele. Ocazie cu care am vazut morminte de piatra in forma de sarcofag, unice in tara. De fapt din tot Maramuresul duiosia cea mai mare am simtit-o uitandu-am la palcurile de cruci din cimitire. Mai mult decat la orice altceva, chair decat la ancadramente si ferestre, fata de care am o slabiciune.
Preotul si preoteasa nu erau acasa, asa ca ne-am facut de cap prin cimitir si pe langa biserica, am “jucat” in voie pe masa mosilor. Masa mosilor este o insiruire de pietre mari (in cazul asta de pietre, la Rogoz era o masa lunga de lemn facuta dintr-un copac) unde la sarbatori familiile isi pun cosurile cu bucate, fiecare familie pe piatra ei. Ana imi spunea ca anul asta la Pasti o vecina i-a facut loc la ea pe piatra, si s-a simtit in sfarsit acceptata oficial in comunitate, familia ei avand o casuta in Surdesti locuind acolo de cativa ani numai, si i-am inteles pe loc emotia.
De la biserica am mers la Ana la casuta ei de lemn, de unde privelistea iti taie respiratia, pur si simplu. Fiind si zapada, frumusetea sporita. Ma gandeam ca oricat de prost fotograf ai fi, in tara asta n-au cum sa iti iasa fotografii proaste nici daca te chinui. Tot ce trebuie sa faci este sa apesi pe buton, ca de restul a avut grija Doamne Doamne.
Case rasfirate pe dealuri, multe dintre ele fara gard intre ele, inclusiv a aAnei. Ba chair spunea ca daca si-ar face gard, atunci vecina Maria ar crede ca s-a suparat pe ea..
Si-uite asa a trecut ziua si iar ne-am intors obo de pe drumuri. Seara, dupa masa, parintii ei m-au colindat. Ei fiind istorici si etnografi, m-au colindat inclusiv cu cantece culese de ei. Vai, ce bucurie mi-au facut, si ce bine a fost. Pana la doua dimineata, si inca mi-ar mai fi cantat daca n-aveam tren la 6 a doua zi. Le-am zis si eu ce stiam, dar subtirel pe langa ce enciclopedie de cantece aveau ei in memorie. Oameni calzi, o casa calda, burdusita de carti, tablouri, icoane pe sticla pictate de mama Anei, ceramica delicata si tesaturi frumoase. Cand o sa ma fac mare asa o sa fie si la mine acasa.
No, si cu amintirile astea m-am intors acasa, un pic mai buna, sper eu, caci eu cred ce spune dl Liiceanu referindu-se la frumusetea locurilor. Oamenii inconjurati de frumusete sunt si ei mai buni si mai frumosi, prin contaminare.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

Peste munti catre Lapus.

Biserica din Rogoz.
Parintele Chirila se infartateste cu amicul nostru din Botosani. Asta se intampla numai la masa mosilor, si inseamna ca vreme de un an fiecare va participa la claca la gospodaria celuilalt, cand va fi nevoie."Uite-asa sta acoperisul acestei biserici. El nu e pe o latura mai lat degeaba, ci ca sa acopere Masa Mosilor. Dar nu e mai frumoasa asa? Uite cum sunt flacaii cu clopul pe-o ureche, mai mandri, nu?" Povestea bunului samaritean - pictura de sec. 17 restaurata.
Masa Mosilor la Surdesti

Biserica din Surdesti.


Panorama 180 de grade de pe prispa Anei, la Surdesti. (clic pentru a mari)



Grigore Lese - Nu-i lumina nicari
Asculta mai multe audio Muzica

si gata.




vineri, ianuarie 01, 2010

Compunere. Cum am petrecut vacanta de iarna. (1)


Eu mi-am petrecut vacanta de iarna in diferite feluri. Cu mama acasa, insa foarte putin, pentru ca umblam mai mult pe drumuri pe la prieteni si prin oras. ceea ce o cam supara, dar nu avea ce face. Inainte de Craciun cu cateva zile am facut repetitii de colinde cu prietenii mei, si in seara de Ajun am mers la colindat. Am avut cantece noi anul acesta, mai cu seama colinde din Maramures, culese de noi de prin carti de folclor. Prietenii nostri pe care i-am colindat au fost foarte impresionati si ne vor astepta cu drag si la anul. In acea seara chiar am pornit 5 din casa la colindat si am sfarsit prin a fi 10 in total, ca un bulgare de zapada dat rostogol. La final am aterizat la Titi, unde am cantat cu totii, am baut tuica si vin si am mancat cozonac, si bineinteles am fumat narghilea. Am adormit foarte obositi dar fericiti intr-un final pe la 5 dimineata.
Din prima zi de Craciun fiecare s-a rasfirat care incotro, sa isi continue vacanta, pe unde l-a chemat inimioara.
Eu am plecat in Maramures, unde m-am intalnit cu alti prieteni dragi. Dupa o calatorie de 13 ore cu trenul, timp in care
am dormit pe bancheta singura in compartiment, am ajuns in nordul tarii. Ce frumoasa e tara noastra! Daca as fi stiut ce locuri minunate ma asteapta acolo as fi facut aceasta excursie mai demult. In prima zi am mers la Varai, in tara Chioarului, intr+un capat de drum unde incepe muntele, si unde m-am intalnit cu prietenul Vinicius si prietenul lui si gazda noastra Viorel, pastorul de capre. Am vazut cum se ingrijesc caprele, m-am bucurat la nasterea catorva iezi noi nouti, am dat fanul din capita in sura, am mers pe dealuri la stana si m-am plimbat prin sat. In sat am avut ocazia sa vad cateva case de lemn specifice locurilor si sa cunosc pe batranul satului, care cu aceasta ocazie ne-a impartasit din intelepciunea lui si ne-a dat doua mere pe care le avea in buzunar. Tot el ne-a anuntat ca 2010 va fi un an greu pentru ca Pastele cade devreme, pe 4 aprilie. La Viorel am mancat bine si am baut horinca inainte de fiecare masa, dimineata, la pranz si seara, caci asa e bine pentru sanatate.
Tot acolo am aflat despre cele sapte poeme scrise de Paul Văraiului. Seria se numeste "Varaiul in spate tablouri sepia" si se gaseste aici. Dar uite un fragment delicios:
"/.../noaptea ni se strecurase pe sub cămăşi/şi ni se tolănise pe inimi/cuvintele aveau parfum de prună/iar cerul – nici o stea. ei – /şi de când m-am concentrat pe capre/îs mult mai împăcat./capra este bunătatea şi sănătatea pământului/iertarea şi minunea/fiinţa cea blândă a domnului/iar cine nu a aflat încă asta/degeaba ştie a dezlega integrale –/şi terminând dintr-o sorbitură toate astea/viorel mai levită încă vreo cinci minute/scrutând parcă jur-împrejurul tăcerii lumii/după care /coborând pe pământ/se strecură precum o umbră în casa din sus/să se hodinească/de atâta strâmbătate.
Dupa 2 zile, Viorel mi-a pus in traista branza de capra, ne-am luat la revedere si am plecat la Baia Mare unde m-am inalnit cu prieten
a mea Ana, pentru o noua etapa a excursiei. Impreuna cu ea si cu cativa turisti pe care a fost tocmita sa ii ghideze prin Maramures, am strabatut Maramuresul in lung si-n lat. Incepand cu Tara Maramuresului, unde am trecut in prima zi prin muntii Gutaiului, cei bogati de legendelele cu Pintea Viteazul, pana in satele Desesti, Sat Sugatag si Barsana, unde am admirat biserici, case, cruci, preoti, oameni faini, mesteri si carciumari, am poposit la Sighet, unde am avut emotii mari datorita prezentei fostei puscarii si a cimitirului saracilor unde au fost ingropati intelectualii nostri in anii 50.
Putin inainte de lasarea serii am ajuns la Sapanta, care m-a dezamagit foarte tare. Este un sat turistic cu case stricate de finisaje “moderne” si etaje prea multe, asa cum gasim pretutindeni in Romania. Cimitirul vesel este spectaculos, dar pana si acolo se simte un impuls de a face pe plac turistilor, prin faptul ca mesajele de pe cruci sunt din ce in ce mai lungi si mai cu rima in ultimii ani fata de atunci cand a fost conceput (mi-a zis mie Ana si am si vazut). Am ajuns acasa frante, am mancat mancare buna facta de mama Anei, papricas cu pipote si smantana.
Vai, vai, ce bun a fost si ce somn mi s-a facut imediat dup-aceea. Saru mana pentru masa,
noapte buna. (va urma)

Ciucur verde de matasa / Lasa-ne gazdoaie-n casa / C’afara ploaie da varsa / Si calu mi-i ciumpavitu / Si-amu trebe potcovitu / Cu potcoave de colacu / Si cu cuie de cârnaţu / Si c-o sticla de jinarsu / Colinde mi Doamne. Colinde.

Muntii lui Pintea. Se spune ca tare viteaz a fost, generos cu taranii, aprig cu stapanirea. . :p
Suratele de la Desesti


La biserica din Sat Sugatag mi-a spus Ana de o alta semnificatie a
braului bisericii, ce a aflat-o de la o taranca: Vezi cum strangi un snop de grau laolalta? Asa strangi credinciosii laolalta, cu o sfoara rasucita.


Ana si simbolul Soarelui.Casa mesterului Barsan din Barsana.


Prepeleac in fata unei case. (par de lemn cu cracane pe care se pun oalele la scurs)


"Aici eu ma odihnesc, si Stan Toader ma numesc, cat am fost pe lume viu baut-am tuica si vin, /.../ dar moartea cu mare urat iute m-a pus in mormant/.../"
E foarte adevarat ca am cautat aceasta cruce, stiam ca trebuie sa fie pe undeva..


Ancadrament de fereastra la casa Iurca din Sighetul Marmatiei.