Am avut cea mai rea zi din anul asta. Cea mai grea, in care m-am abtinut cat am putut sa nu arat celor din jur cum ma simteam. Poti sa-ti inchipui o dublura a mea, cum imi ies din mine, si urlu si trantesc in jur, o dublura nu tocmai bine conturata. Cea clar conturata eram eu fierband pe dinauntru, la un pas de clacare. Multumesc lui D-zeu ca n-am clacat.
Chiar asa de vulnerabila sunt? N-am crezut.
(dupa 24 nov, ziua primului santier - care a fost ca o oaza a zilei, zi de frustrari de toate felurile, de mustrari, dezamagiri si neputinta, )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu