Azi dimineata s-a produs ruptura finala, pentru care nu am cum sa il iert.
Acest articol m-a inghetat.
Ca impact, compar aceasta declaratie cu intoarcerea Regelui la aeroport de catre Iliescu in 90.
Oricat am tolerat iesirile lui “simpatice” de pana acum, de data asta a facut-o lata.
Gandisem ca asa mitocan cum e, pana la urma i-a tras un sut lui Nastase si lui
Urlu de dezamagire si ma gandesc cat de indurerat trebuie sa fie Majestatea Sa, care in buna sa credinta ii acordase creditul sau. Si ma gandesc oare cata umlinta mai are de indurat acest om?
Da, ninge azi pentru prima oara in acest an, si ninge cu fulgi mari.
De nepretuit o seara cu prietenii in timpul primei ninsori a anului. Vin rosu de la Ceptura la concurenta cu boierul Murfatlar, vodca Scandic ( “..si o Scandic mica, va rog.., zice Mircea la chioscul din cartier”, el purtand fidel fesul sau de navetist.)
La Motan acasa insa, caldura mare si mult fum. National fm (noua nu ne place muzica populara de dupa ora 10, sanchi) , povesti din copilarie, telefoane la distanta catre prietenii exilati la Cluj, spirala la telefon.
Discutii despre Basescu si Iliescu, revelatia ca pana si prietenii mei dragi poti fi superificali si la o adica prosti. Dar cu cata duiosie pot sa accept aceste lucruri dupa ce ma revolt si ii cert si pizdui.
Reeditam promisiunile ca data viitoare vizionam rusi pe saturate. Neaparat "Man with a movie camera" si ca spice o comedie ieftina Mosfilm :p.
Apoi alte povestiri, schimbam subiectul, dar. Ca intr-o opera, seara isi atinge climax-ul cand apar lacrimile. De atunci incolo mai e putin pana la final, si stim asta, asa ca nu vrem sa fim obsceni, deci ne despartim.
Ne imbratisam de-adevaratelea si ne spunem noapte buna.
In drum spre casa e liniste si politistii sunt de carton.
Derdelusul de langa bloc isi asteapta in zadar clientii, a fost desfiintat de un stalp jardiniera.
Da, a nins azi, gata, suntem curati.
"Despre care bucurie, va veti intreba, ca multa pricina de bucurie nu ne-a fost data in anii acestia tulburi si amari. Si totusi ma voi incumeta sa vorbesc despre bucurie si sa arat cate temeiuri are ea in vietile noastre, in orice vreme si aproape orice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit si supus de imprejurari, ea este o putere vie a sufletului si isi trage puterea din propria ei esenta. Ea stie sa alega chiar si putinul bine cat se afla intr-o stare de lucruri si sa-l aseze mai presus de tristete,facandu-si din floare gradina. O vorba buna, o inseninare a cerului, un ras de copil, un gest de prietenie, un act de indemanare sau de istetime, o delicatete a cuiva, mirosul zapezii, o amintire fugara ii ajung. Sufletul capabil de bucurie este bogat, cuprinzator si cald, deschis catre ale lumii si catre semeni. Omul care stie sa aleaga bucuria nu cauta raul cu lumanarea, nu se vaicareste cat e ziua de lunga, nu cauta la fleacuri, priveste lucrurile cu ingaduinta si cu zambet, nu face din tantar armasar si nu este niciodata mohorat sau posac. Pentru ca viata lui este partasa la lumina, nu la umbra. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea ca e alcatuit numai din vesnica bucurie nu ca acela facut din munti de pilaf si din rauri de lapte si ca toata bucuria aceea e pura lumina.
