Ghiţă

Se stie ca în 90 când s-a facut podul de flori, basarabenii au trecut in Romania, unde, pe malul celalalt al Prutului s-au imbratisat cu fratii romani, au plans, s-au veselit.
Decupăm, si mergem la doi dintre ei, unde, la fel, bucurie mare ca s-au gasit, au stat pana tarziu si-au povestit. Seara la final, beti, unul din ei zice: Auzi, dar pe tine cum te cheama? Iaca, Vania. Dar pe tine? Păi pe mine Vitalie..
Na.
Erau amandoi basarabeni.
Sa le fie de bine.
Povestea asta o stiu de la Ghiţă, caci mai mare povestitor si beutor de vin ca basarabeanul Ghiţă nu am cunoscut.
Ghiţă basarabeanul m-a anuntat ca in sfarsit isi ia cetatenia romana, caci Ghiţă nu-i roman in acte..
Pe data de 22 februarie a fost invitat sa isi depuna juramantul la ambasada noastra.
Ghiţă e foarte fericit si şade numa beat de cand i s-a dat vestea.
Ghiţă a plans cand pe vremea lui Nastase l-au expulzat ai nostri pentru ca ii expirase viza.
Povestea e cam asa:
Lui Ghiţă ii expira viza, dar cum sa si-o prelungeasca daca nu avea domiciliu? Cum sa aiba domiciliu daca nu putea sa ia camin de la facultate? Cum sa ia camin daca avea restante? Cum sa n-aiba restante daca trebuia sa supravietuiasca in romania altfel decat facand pe rachetul sau facand trafic cu droguri?
Si in general, cum sa ii ceri promptitudine unui om cu fobia lui de autoritati si de acte? Ca tot omul normal la cap dealtfel..
Si uite-asa, vine ziua cand isi ia inima in dinti si zice, Crina, eu ma duc sa platesc amenda si sa imi prelungesc sederea. Ia-ti niste schimburi cu tine, zic, in gluma, ca cine stie.
A treia zi Ghiţă ma apeleaza pe messenger cu “mai europeanco, salutari de la Chisinău!”
Am crezut ca glumeste.
Nu glumea.
Il expulzasera si il escortasera cu masina cu girofar ca pe ultimul infractor international.
Cred ca asa s-or simtit si in ‘45
Am plans atunci si ne-am framantat, colegii lui, iubita-sa de atunci, profesorii, prietenii.
A stat saracul un an in Basarabia pe tusa, in depresie, insa a revenit, si acum, iata.
Iar pe 22 vom bea, draga Ghiţă, vom face vin din apa Prutului si-i vom chema pe toti sa ne bucuram cu tine, sa plangem si sa cantam. Vai, ce-o sa mai cantam..Mai stii tu cum cantam noi in camin “canta cucul, bata-l vina, de rasuna Bucovina?

Si asa adauga, te rog, alcoolul mai cu masura pana pe 22, ca sa nu ratezi juramantul.
Sau.
Stii ceva?
Poti sa bei, ca te luam noi pe sus si te ducem la infatisare.
Numa sa fii in stare cat sa citesti de pe o foaie, si gata.

Si de incheiere, dedicatie de la Vera, cantecul cu vagonul albastru.
Krakadil, igrai! (Crocodilule, canta!)



Iar asta e de la mine, ceva vorbe de duh n-or strica:
:p