iar eu, care-mi faceam probleme ca lenevesc cam mult..

prin lenevie spun exact tipul de "decuplare", totala neinterventie asupra lumii inconjuratoare de care vorbeste dl. Plesu aici:

http://www.adevarul.ro/articole/munca-daune-colaterale.html

genial.

La o petrecere acum o saptamana
cineva spunea: "Ei, hai sa nu exageram..."
la care Alice, adorabil:
"Dar de ce sa nu exageram?"

Din seria "Groupie talk cu Teo" :p

Teo: crina crinaaaaaaaa
Teo: iubitaaaa
Teo: cum se numeste tipa aia mistooo
Teo: frantuzoaicaaa
Teo: zi-mi ca tu stii
Crina: care
Crina: cu ce se ocupa ea?
Teo: sa poate imi poti trmite linkul youtube cu ea
Teo: era alb negru
Crina: care bre
Teo: frumoasa foooc
Crina: juliette greco?
Crina: cantareata?
Crina: sau care
Teo: bre zau dc stiu dc stiam nu eram proasta sa te intreb
Crina: ce face
Crina: canta
Crina: danseaza
Teo: nu cred ca asta
Teo: canta
Teo: canta
Crina: aia cu gura faina?
Teo: daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Teo: daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Crina: mmmm
Teo: ai aia aia
Crina: stai
Crina: charlotte gainsbourg
Crina: cred
Crina: nu sunt singura
Crina: sigura
Teo: am un "lipsus"
Teo: nu e aia
Teo: off
Crina: nu
Crina: of
Teo: ceva cu flori
Teo: trandafiri
Teo: era piesa parca
Teo: la cata franceza stiu eu, vai de curu meu..
Crina: Francoise Hardy
Crina: http://www.youtube.com/watch?v=IQGNpRnFNgM
Crina: ia de aici
Crina: si sa imi aprinzi lumanare
Teo: aaaa parca asta
Teo: stai asea sa o vad
Teo: lumanare?
Teo: off pai murisi?
Teo: deja
Teo: murisi?:
Crina: nu, asa, sa imi mearga bine :p
Teo: asta e bre
Teo: off
Teo: un pupic iti dau
Crina: ce ti-a venit cu ea
Teo: nu stiu bre
Teo: m-a lovit acum!
Crina: bine ca mi-ai adus aminte de ea
Crina: o pun pe blog, asa.
Teo: asta e, mai..
Teo: off ce draguta e
Crina: off, ce guritza are.
Teo: cu rose era, mai, piesa, stiam eu ceva
Teo: offf..

MILK

Uneori, foarte des dealtfel, trebuie sa vedem filme pentru a afla istoriile unor lucruri cu care suntem obisnuiti, si pe care le luam ca pe un dat. Din lene sau din alte motive, nu citim, nu ne informam, in general inghitim ce se da la coltul televizorului sau peste umarul cititorului de Ring din metrou, pe gratis. Greu facem noi eforturi suplimentare, nu avem timp de asa ceva...

Uite-asa am ajuns eu sa vad filmul Milk. M-a atras ca e cu Sean Penn, si atat. Si ca e nou. Ia dom‘le, ce mai face Sean Penn in afara ca seamana cu frate-miu :p (kiddin’)

A urmat un film despre activismul gay din anii 70 in San Francisco. Am conectat imediat, asta si poate pentru ca am eu o mica samanta de activista, plus cativa prieteni gay.

Am vazut oameni frumosi, tandri si talentati. Regia tip secol 21, grabita si la obiect, de tip fotografic. O sa il revad ca sa fiu sigura ca n-am ratat toate cadrele bune.

Cliche-uri – arii de opera specifica filmelor cu gay (Tosca de data asta, impletita subtil cu subiectul filmului), chinuitoarea si durereoasa frustrare a barbatului gay cu familie si slujba care nu a recunoscut inca fata de sine acest lucru si isi canalizeaza energia fix in lupta impotriva homosexualilor, nu lipseste eterna sintagma « all men are created equal » din declaratia de indep (cu care nu sunt de acord, dar cred ca toti au dreptul la o sansa.) dar cine sunt eu sa judec?

Or cuvintele mari spuse chiar inainte de asasinat, ca un facut, pentru a fi bifate..

Si inca cateva, dar nu m-au deranjat.

Anyway.

E de vazut pentru ca :

Sean Penn face un rol memorabil as a gay guy. Asta e « heteroparerea » mea, nu am consultat pe nimeni.

Si pentru ca ne aduce aminte ca inca se incalca drepturile unor oameni care doar au alta culoare a pielii sau vorbesc alta limba sau si-o trag cu same sex persons (big time) iar noi avem paturi caldute pe cand altii se tem inclusiv pentru viata lor.. filmul desi are actiune in 70’s este teribil de contemporan, inca, din pacate.

Pentru cateva dialoguri desptepte.

Sau satisfactia pe care ti-o dau personajele crispate fundamentaliste prea inghetate in pareri luate cu copy paste de la mama si tata, nefiltrate prin propria constiinta, in momentele in care li se demonteaza ideile, punct cu punct. Sau pentru cum ti se aduce aminte ca oamenii ne-liberi, odata stransi laolalta sa strige nedreptatea, daca li se taie un cap, cresc 10 in loc. Firesc, nu ?

Mmm yummmy, mereu am gust pentru asta.

Si pentru cele cateva momente de exaltare revolutionara, ca cele in care strigau “Civil rights or civil war, gay rights now ! “

Wow!

Penetrant, as spune :p

Ghici cine vine la cina.

Vine Arthur, taticule.
Vine fratele Arthur in tara, dupa un veac de un an jumate, cu cursa Bruxelles Zaventem – Bucarest :p
Pentru cine stie, stie ce inseamna asta, nu doar pentru mine, ci pentru toata lumea de la plo pana la capitala.
Poimaine la aeroport. Eu il voi intreba « aveti masini de cusut de vanzare ? » iar el va raspunde « nu, pentru ca nu vin de la amsterdam »
Hahahaaaaaaaa

Abia astept.
Sa vezi ce betii, ce povesti, ce plimbari, ce dansuri si pupaturi si strangeri in brate si ce bagari in p...a ma-tii.

A trecut acceleratul.

Uite ca a trecut si Martisorul, si 40 de Sfinti, si se apropie si Pastele. Si n-am apucat sa scriu despre targul de la MTR. Pai ce sa mai scriu acum, ca am si uitat, a trecut peste mine si gata. A trecut acceleratul, ca in poezie. A fost palpitant, scurt si intens. Dupa saptamani de munca si febre de toate felurile (inclusiv criza de lumbago fix cu 2 zile inainte sa inceapa, tratata ca de shoc cu pastile si alte nebunii de la Andrei), feedback-ul a fost unul pozitiv pana una alta. Din mai multe puncte de vedere.
Uite, postez aici ceva poze, sa va dati si voi cu parerea. First hand, prima incercare serioasa de martisoare dupa una foarte timida de acum 3 ani. Tentatia a fost foarte mare sa facem mai multe feluri, dar am fi ametit lumea cu atatea. Avantajul primei dati a fost ca, nestiind ce se mai face, am fost cat am reusit noi de originali, venind cu ce ne-a tunat pur si simplu. La anul ne vom repeta cu cele care au avut mai mult succes, anume cu casutele, nastureii, corabiile si ravasele de scortisoara, in ordinea asta.
Altfel, pe langa oboseala am avut parte si de oleaca de distractie. Desi bricolam nonstop, inclusiv in zilele de targ, in spatele "tejghelei", pentru ca nu am fost organizati si oricum nu ne caracterizeaza sa fim calculati de fel. Mai un snur, mai o pensula pe cate ceva, mai un modelaj de corabioara.... Totul cu vinul in nas, si acela first hand, de la taranca de pe Batistei. Lume faina, originalitate si lucruri frumoase si haioase cat cuprindea targul (cu cateva exceptii), atmosfera relaxata, liniste si voie buna.
Iar la anul deja avem prieteni cu care ne vom revedea si vom petrece iar cu bucurie.

(asta a fost martisorul manifest, in premiera la MTR :P )