MILK

Uneori, foarte des dealtfel, trebuie sa vedem filme pentru a afla istoriile unor lucruri cu care suntem obisnuiti, si pe care le luam ca pe un dat. Din lene sau din alte motive, nu citim, nu ne informam, in general inghitim ce se da la coltul televizorului sau peste umarul cititorului de Ring din metrou, pe gratis. Greu facem noi eforturi suplimentare, nu avem timp de asa ceva...

Uite-asa am ajuns eu sa vad filmul Milk. M-a atras ca e cu Sean Penn, si atat. Si ca e nou. Ia dom‘le, ce mai face Sean Penn in afara ca seamana cu frate-miu :p (kiddin’)

A urmat un film despre activismul gay din anii 70 in San Francisco. Am conectat imediat, asta si poate pentru ca am eu o mica samanta de activista, plus cativa prieteni gay.

Am vazut oameni frumosi, tandri si talentati. Regia tip secol 21, grabita si la obiect, de tip fotografic. O sa il revad ca sa fiu sigura ca n-am ratat toate cadrele bune.

Cliche-uri – arii de opera specifica filmelor cu gay (Tosca de data asta, impletita subtil cu subiectul filmului), chinuitoarea si durereoasa frustrare a barbatului gay cu familie si slujba care nu a recunoscut inca fata de sine acest lucru si isi canalizeaza energia fix in lupta impotriva homosexualilor, nu lipseste eterna sintagma « all men are created equal » din declaratia de indep (cu care nu sunt de acord, dar cred ca toti au dreptul la o sansa.) dar cine sunt eu sa judec?

Or cuvintele mari spuse chiar inainte de asasinat, ca un facut, pentru a fi bifate..

Si inca cateva, dar nu m-au deranjat.

Anyway.

E de vazut pentru ca :

Sean Penn face un rol memorabil as a gay guy. Asta e « heteroparerea » mea, nu am consultat pe nimeni.

Si pentru ca ne aduce aminte ca inca se incalca drepturile unor oameni care doar au alta culoare a pielii sau vorbesc alta limba sau si-o trag cu same sex persons (big time) iar noi avem paturi caldute pe cand altii se tem inclusiv pentru viata lor.. filmul desi are actiune in 70’s este teribil de contemporan, inca, din pacate.

Pentru cateva dialoguri desptepte.

Sau satisfactia pe care ti-o dau personajele crispate fundamentaliste prea inghetate in pareri luate cu copy paste de la mama si tata, nefiltrate prin propria constiinta, in momentele in care li se demonteaza ideile, punct cu punct. Sau pentru cum ti se aduce aminte ca oamenii ne-liberi, odata stransi laolalta sa strige nedreptatea, daca li se taie un cap, cresc 10 in loc. Firesc, nu ?

Mmm yummmy, mereu am gust pentru asta.

Si pentru cele cateva momente de exaltare revolutionara, ca cele in care strigau “Civil rights or civil war, gay rights now ! “

Wow!

Penetrant, as spune :p