Hai sa ne plimbam, ii zic bibicletei mele aseara.
Nu conteaza unde, avem stradutele noastre. Dupa ce trecem de jandarmul nostru preferat de la colt de strada (de care am fost chiar putin indragostita, asta doar pana am vazut cum se uita dupa alta gagica trecand, m-am simtit pe loc tradata, si de atunci ma razbun numai eu stiu cum)..pe langa casa lui Mateiu, stanga pe langa Cervantes, uite cum am ajuns in Armeneasca, Paleologu ne face semn din fereastra, fa-ti cruce Crina cand treci pe langa biserica, ce aratare inserata fu si asta, cainii se impaca cu mine in cele din urma si trec pe Licurg, ce pace pe strada Inocentei, adoar ca de vis-a-vis ne cheama Sperantei si uite-asa ajungem in jungla intersectiilor din centru.
Restul se stie. Carciuma cu cei 2 paji alcoolici si iubitori de coji de femei, berile de rigoare, tandreturile gratuite, vorbele goale si hai pa, ca eu plec acasa.
Pe drum numai noaptea singura e tovarasa mea, si ce daca din cand in cand fluiera astia, eu am vantul in freza si coaiele in fusta. Ajung acasa refreshed, doar ca, ce pacaleala a mai fost si seara de azi.
Stiam eu ca n-am voie cu oameni, de ce nu ma potolesc?
Un comentariu:
tu sa n'ai voie cu oameni?... tu?
Trimiteți un comentariu