Iesind din Argentin pe strada cu topul de hartie A4 in brate pregatit pentru lebada mea de noapte, m-am gandit ca e cam multa hartie pentru mine singura, chit ca am nevoie de multe foi.
Ia sa impart eu la lume..
Si m-am apucat impreuna cu Gabriel sa acostam oameni si sa le explicam ca ei de fapt au mare nevoie de o (una) coala alba de hartie, pe/cu care se exprime cum vor ei.
Reactia a fost de mirare si uneori chiar de gratitudine, corect, ce idee ! multumim!
Super fun. Lume pestrita, fete care “fac” trotuarul, tante care iesisera la aer prin mahala, simpli trecatori, etc.
Chiar si “baietzashii” de la terasa din gang au gustat. Deci e si ei oameni cu imaginatie, ce credeam noi?
Ba l-am prins si pe Soni de-un picior pe Gabroveni, si i-am dat si lui una, pentru o reteta cu totul speciala, cu care ne va arde la buzunare la vama veche.
Rene zice ca in secunda doi toti cei carora le-am dat foile s-au gandit Hopa, acum trebuie sa scriu ceva. Oare ce sa scriu? Oare mai stiu sa scriu?
Dar eu oare as fi stiut sa fac asta daca n-as fi avut acel numar optim de beri la bord?
2 comentarii:
ce rau imi pare ca nu m-am nimerit pe acolo:(
bun asa.asteptam operele citadine!
Trimiteți un comentariu