marți, februarie 03, 2009

Egreta si cocostarcul. (sau pilda pentru oameni mari )



Si eu, care credeam ca dupa "Ariciul in ceata" nu s-a mai facut asa bijuterie..
Norstein se recunoaste imediat. Ce bucurie sa il regasesc. Sunt culorile lui, atmosfera, adancimea cadrelor, gesturile personajelor, caldura vocii povestitorului si intonatia, felul de a zabovi pe anume momente.
Mi-ar fi placut sa am un bunic ca Iuri Norstein. In schimb am avut o "tovarasa" educatoare la gradinita, adica buna doamna Petrescu, care i-a tinut locul cu succes. Ne fascina de fiecare data cand inainte de somnul obligatoriu de dupa amiaza incepea ea sa ne spuna povesti cu drag.
De fapt, mi-ar fi placut sa am un bunic oricum..

Curand, dupa sesiune, repetam seara de animatii rusesti la mine pe proiector.
Promit.

2 comentarii:

Ana Iuga spunea...

e foarte frumos! ce n-as da sa fiu si eu prin Bucuresti daca faci seara de animatii rusesti! :)

Crina Manolescu spunea...

nu-i nimic ana, cand vii tu la bucuresti o repetam cu placere, si pentru tine.