Concertul Leonard Cohen - o binecuvântare

Ca să vă răspund tuturor odată, iată ce s-a întâmplat la concertul Leonard Cohen:
A turnat lumină şi pace în mine.
Ne-a îmblânzit pe toţi de pe stadion, era linişte, deşi se cânta muzică.
Sunetul perfect, în doze optime, şi instrumentele, şi vocea lui.
M-a răscolit până în rărunchi, aducându-mi aminte violent de toate dragostele mele de când l-am descoperit în 98, până încoace. M-a mângâiat exact cum aveam nevoie şi m+am suprins fantazând pe seama lui, bineînţeles, cum să te abţii? (how predictable, and how easy I am..)
Am descoperit versuri pe care nu le inţelesesem altfel din audiţii, şi m-am „îngrozit”.
Dumnezeule, cât de talentat şi modest în acelaşi timp poate fi.
Cât bun simţ în toate intermezzo-urile lui vorbite, cuvinte puse la locul lor, nimic de prisos sau de faţadă, iar daca minţea, atunci minţea cu inima.
Nici urmă de ramoleala de care mi-era teamă, ştiind că a împlinit 74 de ani! În continuare muzical şi cald, aşa cum îl ştim de pe "The Future"
Şi cu câtă graţie şi recunostinţă îşi prezenta colegii, "the sublime..", "the impecable".., "....at the instrument of wind", etc.
I-am cântat cu toată dragostea „La mulţi Ani” în vreo 3 rânduri împreună cu mulţimea, şi nu pot uita gestul sau de a-şi lua pălăria de pe cap şi a o ţine la piept. Apogeul l-a atins cand a spus „God bless you”, si am simţit-o din plin.
Era prezent cu toata fibra acolo, şi perfect unit cu noi. Se împărţea cu totul, ne iubea cu adevarat, îi fusese dor de scenă vreme de 15 ani.

Toate pe vinuţ roşu demisec de la protocol, servit în pahare potrivite.
Şi ca bonus, în tot timpul asta, în momente cheie, simţeam mâna lui D. atingându-mă, caldă, strângându-mi-o pe a mea.

pentru curiosi, iata si:
articol "Jurnalul National"
articol "Mediafax"