Compunere. Cum am petrecut vacanta de iarna. (2) - vezi mai jos partea 1.

A doua zi ne-am trezit de dimineata si mama Anei ne-a servit cu ceai si friganele, dupa care am iesit afara in frig sa ne intalnim cu turistii.
Doua obiective: Rogoz si Surdesti. Rogoz in Tara Lapusului, Surdesti in Tara Chioarului. Dupa ce am trecut muntele in Lapus am ajuns la Rogoz, unde am vizitat biserica monument pe lista Unesco, muzeul cel mic facut cu mana lui de parintele Chirila, si magazinul mixt unde ne-a imbiat parintele la un ceai.
Trei ore sau si mai mult am stat cu parintele, care e de origine humulestean, si nu se mai satura de vorba si noi de ascultat. Caci ne-a prezentat biserica in amanunta pe-afara si pe dinauntru, la fel muzeul ce contine obiecte taranesti culese de el de prin sat, ne-a batut in toaca in stilul in care se bate la Manastirea Putna, si la final a dat ceaiul in sat. Ne-am minunat sa vedem ce a facut dintr-o gramada de lemne ce ajunsese biserica. Acum e zdravana si restaurata in itnregime, inclusiv pictura. (vezi foto).
Dupa Rogoz am mers apoi la Surdesti sa vedem biserica de acolo, care este cea mai inalta biserica de lemn din tara, numai turla singura avand 53 de metri inaltime. Pe mine insa m-a minunat cimitirul, nu mai conteneam sa fac fotografii, si mai ca imi venea sa ma culc in el, asa dragi imi erau crucile, suratele. Ocazie cu care am vazut morminte de piatra in forma de sarcofag, unice in tara. De fapt din tot Maramuresul duiosia cea mai mare am simtit-o uitandu-am la palcurile de cruci din cimitire. Mai mult decat la orice altceva, chair decat la ancadramente si ferestre, fata de care am o slabiciune.
Preotul si preoteasa nu erau acasa, asa ca ne-am facut de cap prin cimitir si pe langa biserica, am “jucat” in voie pe masa mosilor. Masa mosilor este o insiruire de pietre mari (in cazul asta de pietre, la Rogoz era o masa lunga de lemn facuta dintr-un copac) unde la sarbatori familiile isi pun cosurile cu bucate, fiecare familie pe piatra ei. Ana imi spunea ca anul asta la Pasti o vecina i-a facut loc la ea pe piatra, si s-a simtit in sfarsit acceptata oficial in comunitate, familia ei avand o casuta in Surdesti locuind acolo de cativa ani numai, si i-am inteles pe loc emotia.
De la biserica am mers la Ana la casuta ei de lemn, de unde privelistea iti taie respiratia, pur si simplu. Fiind si zapada, frumusetea sporita. Ma gandeam ca oricat de prost fotograf ai fi, in tara asta n-au cum sa iti iasa fotografii proaste nici daca te chinui. Tot ce trebuie sa faci este sa apesi pe buton, ca de restul a avut grija Doamne Doamne.
Case rasfirate pe dealuri, multe dintre ele fara gard intre ele, inclusiv a aAnei. Ba chair spunea ca daca si-ar face gard, atunci vecina Maria ar crede ca s-a suparat pe ea..
Si-uite asa a trecut ziua si iar ne-am intors obo de pe drumuri. Seara, dupa masa, parintii ei m-au colindat. Ei fiind istorici si etnografi, m-au colindat inclusiv cu cantece culese de ei. Vai, ce bucurie mi-au facut, si ce bine a fost. Pana la doua dimineata, si inca mi-ar mai fi cantat daca n-aveam tren la 6 a doua zi. Le-am zis si eu ce stiam, dar subtirel pe langa ce enciclopedie de cantece aveau ei in memorie. Oameni calzi, o casa calda, burdusita de carti, tablouri, icoane pe sticla pictate de mama Anei, ceramica delicata si tesaturi frumoase. Cand o sa ma fac mare asa o sa fie si la mine acasa.
No, si cu amintirile astea m-am intors acasa, un pic mai buna, sper eu, caci eu cred ce spune dl Liiceanu referindu-se la frumusetea locurilor. Oamenii inconjurati de frumusete sunt si ei mai buni si mai frumosi, prin contaminare.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

Peste munti catre Lapus.

Biserica din Rogoz.
Parintele Chirila se infartateste cu amicul nostru din Botosani. Asta se intampla numai la masa mosilor, si inseamna ca vreme de un an fiecare va participa la claca la gospodaria celuilalt, cand va fi nevoie."Uite-asa sta acoperisul acestei biserici. El nu e pe o latura mai lat degeaba, ci ca sa acopere Masa Mosilor. Dar nu e mai frumoasa asa? Uite cum sunt flacaii cu clopul pe-o ureche, mai mandri, nu?" Povestea bunului samaritean - pictura de sec. 17 restaurata.
Masa Mosilor la Surdesti

Biserica din Surdesti.


Panorama 180 de grade de pe prispa Anei, la Surdesti. (clic pentru a mari)



Grigore Lese - Nu-i lumina nicari
Asculta mai multe audio Muzica

si gata.