recomandare

cu crema de zahar ars alaturi, daca e posibil.

Iv cel Naiv

Si ca sa schimb putin atmosfera, recomand poemele lui iv cel naiv, descoperite de curand:
http://ivcelnaiv.blogspot.com/2009/12/yrots-evol.html

Hazos foarte, pana nu-l vad publicat n-o sa am liniste.
.

Todesfuge - Paul Celan

Aseara la Art Jazz Club am avut ocazia sa aflu de acest poem. Numai in germana ascultandu-l, si intelegand numai putin, si m-a impresionat.
Azi am gasit traducerea.

Paul Celan - Tangoul Mortii

Laptele negru din zori il bem cind e seara

il bem la amiaz il bem si la noapte
il bem si il bem
sapam o groapa 'n vazduh si nu va fi strimta
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie 'n amurg in Germania Aurul parului tau Margareta
scrie si iese in prag scapara stelele 'n cer el isi fluiera ciinii
evreii si-i fluiera el porunca le da ca sa sape o
groapa 'n tarina porunca ne da sa cintam pentru dans

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
la amiaza te bem te sorbim dimineata si seara
te bem si te bem
Un om sta in casa se joaca cu serpii si scrie
el scrie 'n amurg in Germania Aurul parului tau Margareta
Cenusa parului tau Sulamith o groapa sapam in vazduh si nu va fi strimta

El striga sapati mai adinc iar ceilalti cintati
arma o 'nsfaca, o flutura, albastrii i-s ochii
sapati mai adinc iar ceilalti cintati pentru dans mai departe

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
te bem la amiaza si seara te bem
te bem si te bem
un om sta in casa, aurul parului tau Margareta
cenusa parului tau Sulamith el se joaca cu serpii
El striga cintati mai blajin despre moarte caci moartea-i un mester german
el striga plimbati un arcus mai cetos pe viori veti creste ca fumul atunci
veti zace 'ntr'o groapa in nori si nu va fi strimta

Laptele negru din zori te bem cind e noapte
te bem la amiaz e moartea un mester german
te bem dimineata si seara te bem si te bem
e moartea un mester german albastrii i-s ochii
cu plumbul te improasca din plin si adinc te loveste
un om sta in casa aurul parului tau Margareta
cinii spre noi si-i asmute ne daruie-o groapa 'n vazduh
se joaca cu serpii visind e moartea un mester german

aurul parului tau Margareta
cenusa parului tau Sulamith

(traducere de Petre Solomon) - sursa: http://www.celan-projekt.de

"Being There" (1979). Peter Sellers

O poveste impresionanta (un Forrest Gump avant la lettre) despre un om cu inima pura (aparent retardat), aterizat in lumea din afara casei dupa moartea angajatorului sau unde lucrase gradinar o viata intreaga inca de mic copil, casa pe care nu o parasise niciodata. Astfel neatins de uratenia lumii, el a invatat totusi esentialul despre viata lucrand in gradina si uitandu-se la televizor. Plantele i-au aratat ce tine de fond, iar televizorul ce tine de forma, am inteles eu. Era atat de inocent si de transparent, iar ultima scena a filmului in care nu se scufunda in apa calcand pe ea, sugestiva.
Preferata mea, v-o impart si voua.
La fel si ultimele cuvinte rostite: “Life is a state of mind”.

Si va provoc sa vedeti filmul. Si uite-acus mai trag un film cu Peter Sellers, ca mi-a facut pofta. E genial domnul..

Compunere. Cum am petrecut vacanta de iarna. (2) - vezi mai jos partea 1.

A doua zi ne-am trezit de dimineata si mama Anei ne-a servit cu ceai si friganele, dupa care am iesit afara in frig sa ne intalnim cu turistii.
Doua obiective: Rogoz si Surdesti. Rogoz in Tara Lapusului, Surdesti in Tara Chioarului. Dupa ce am trecut muntele in Lapus am ajuns la Rogoz, unde am vizitat biserica monument pe lista Unesco, muzeul cel mic facut cu mana lui de parintele Chirila, si magazinul mixt unde ne-a imbiat parintele la un ceai.
Trei ore sau si mai mult am stat cu parintele, care e de origine humulestean, si nu se mai satura de vorba si noi de ascultat. Caci ne-a prezentat biserica in amanunta pe-afara si pe dinauntru, la fel muzeul ce contine obiecte taranesti culese de el de prin sat, ne-a batut in toaca in stilul in care se bate la Manastirea Putna, si la final a dat ceaiul in sat. Ne-am minunat sa vedem ce a facut dintr-o gramada de lemne ce ajunsese biserica. Acum e zdravana si restaurata in itnregime, inclusiv pictura. (vezi foto).
Dupa Rogoz am mers apoi la Surdesti sa vedem biserica de acolo, care este cea mai inalta biserica de lemn din tara, numai turla singura avand 53 de metri inaltime. Pe mine insa m-a minunat cimitirul, nu mai conteneam sa fac fotografii, si mai ca imi venea sa ma culc in el, asa dragi imi erau crucile, suratele. Ocazie cu care am vazut morminte de piatra in forma de sarcofag, unice in tara. De fapt din tot Maramuresul duiosia cea mai mare am simtit-o uitandu-am la palcurile de cruci din cimitire. Mai mult decat la orice altceva, chair decat la ancadramente si ferestre, fata de care am o slabiciune.
Preotul si preoteasa nu erau acasa, asa ca ne-am facut de cap prin cimitir si pe langa biserica, am “jucat” in voie pe masa mosilor. Masa mosilor este o insiruire de pietre mari (in cazul asta de pietre, la Rogoz era o masa lunga de lemn facuta dintr-un copac) unde la sarbatori familiile isi pun cosurile cu bucate, fiecare familie pe piatra ei. Ana imi spunea ca anul asta la Pasti o vecina i-a facut loc la ea pe piatra, si s-a simtit in sfarsit acceptata oficial in comunitate, familia ei avand o casuta in Surdesti locuind acolo de cativa ani numai, si i-am inteles pe loc emotia.
De la biserica am mers la Ana la casuta ei de lemn, de unde privelistea iti taie respiratia, pur si simplu. Fiind si zapada, frumusetea sporita. Ma gandeam ca oricat de prost fotograf ai fi, in tara asta n-au cum sa iti iasa fotografii proaste nici daca te chinui. Tot ce trebuie sa faci este sa apesi pe buton, ca de restul a avut grija Doamne Doamne.
Case rasfirate pe dealuri, multe dintre ele fara gard intre ele, inclusiv a aAnei. Ba chair spunea ca daca si-ar face gard, atunci vecina Maria ar crede ca s-a suparat pe ea..
Si-uite asa a trecut ziua si iar ne-am intors obo de pe drumuri. Seara, dupa masa, parintii ei m-au colindat. Ei fiind istorici si etnografi, m-au colindat inclusiv cu cantece culese de ei. Vai, ce bucurie mi-au facut, si ce bine a fost. Pana la doua dimineata, si inca mi-ar mai fi cantat daca n-aveam tren la 6 a doua zi. Le-am zis si eu ce stiam, dar subtirel pe langa ce enciclopedie de cantece aveau ei in memorie. Oameni calzi, o casa calda, burdusita de carti, tablouri, icoane pe sticla pictate de mama Anei, ceramica delicata si tesaturi frumoase. Cand o sa ma fac mare asa o sa fie si la mine acasa.
No, si cu amintirile astea m-am intors acasa, un pic mai buna, sper eu, caci eu cred ce spune dl Liiceanu referindu-se la frumusetea locurilor. Oamenii inconjurati de frumusete sunt si ei mai buni si mai frumosi, prin contaminare.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa.

Peste munti catre Lapus.

Biserica din Rogoz.
Parintele Chirila se infartateste cu amicul nostru din Botosani. Asta se intampla numai la masa mosilor, si inseamna ca vreme de un an fiecare va participa la claca la gospodaria celuilalt, cand va fi nevoie."Uite-asa sta acoperisul acestei biserici. El nu e pe o latura mai lat degeaba, ci ca sa acopere Masa Mosilor. Dar nu e mai frumoasa asa? Uite cum sunt flacaii cu clopul pe-o ureche, mai mandri, nu?" Povestea bunului samaritean - pictura de sec. 17 restaurata.
Masa Mosilor la Surdesti

Biserica din Surdesti.


Panorama 180 de grade de pe prispa Anei, la Surdesti. (clic pentru a mari)



Grigore Lese - Nu-i lumina nicari
Asculta mai multe audio Muzica

si gata.

Compunere. Cum am petrecut vacanta de iarna. (1)

Eu mi-am petrecut vacanta de iarna in diferite feluri. Cu mama acasa, insa foarte putin, pentru ca umblam mai mult pe drumuri pe la prieteni si prin oras. ceea ce o cam supara, dar nu avea ce face. Inainte de Craciun cu cateva zile am facut repetitii de colinde cu prietenii mei, si in seara de Ajun am mers la colindat. Am avut cantece noi anul acesta, mai cu seama colinde din Maramures, culese de noi de prin carti de folclor. Prietenii nostri pe care i-am colindat au fost foarte impresionati si ne vor astepta cu drag si la anul. In acea seara chiar am pornit 5 din casa la colindat si am sfarsit prin a fi 10 in total, ca un bulgare de zapada dat rostogol. La final am aterizat la Titi, unde am cantat cu totii, am baut tuica si vin si am mancat cozonac, si bineinteles am fumat narghilea. Am adormit foarte obositi dar fericiti intr-un final pe la 5 dimineata.
Din prima zi de Craciun fiecare s-a rasfirat care incotro, sa isi continue vacanta, pe unde l-a chemat inimioara.
Eu am plecat in Maramures, unde m-am intalnit cu alti prieteni dragi. Dupa o calatorie de 13 ore cu trenul, timp in care am dormit pe bancheta singura in compartiment, am ajuns in nordul tarii. Ce frumoasa e tara noastra! Daca as fi stiut ce locuri minunate ma asteapta acolo as fi facut aceasta excursie mai demult. In prima zi am mers la Varai, in tara Chioarului, intr+un capat de drum unde incepe muntele, si unde m-am intalnit cu prietenul Vinicius si prietenul lui si gazda noastra Viorel, pastorul de capre. Am vazut cum se ingrijesc caprele, m-am bucurat la nasterea catorva iezi noi nouti, am dat fanul din capita in sura, am mers pe dealuri la stana si m-am plimbat prin sat. In sat am avut ocazia sa vad cateva case de lemn specifice locurilor si sa cunosc pe batranul satului, care cu aceasta ocazie ne-a impartasit din intelepciunea lui si ne-a dat doua mere pe care le avea in buzunar. Tot el ne-a anuntat ca 2010 va fi un an greu pentru ca Pastele cade devreme, pe 4 aprilie. La Viorel am mancat bine si am baut horinca inainte de fiecare masa, dimineata, la pranz si seara, caci asa e bine pentru sanatate.
Tot acolo am aflat despre cele sapte poeme scrise de Paul Văraiului. Seria se numeste "Varaiul in spate tablouri sepia" si se gaseste aici. Dar uite un fragment delicios:
"/.../noaptea ni se strecurase pe sub cămăşi/şi ni se tolănise pe inimi/cuvintele aveau parfum de prună/iar cerul – nici o stea. ei – /şi de când m-am concentrat pe capre/îs mult mai împăcat./capra este bunătatea şi sănătatea pământului/iertarea şi minunea/fiinţa cea blândă a domnului/iar cine nu a aflat încă asta/degeaba ştie a dezlega integrale –/şi terminând dintr-o sorbitură toate astea/viorel mai levită încă vreo cinci minute/scrutând parcă jur-împrejurul tăcerii lumii/după care /coborând pe pământ/se strecură precum o umbră în casa din sus/să se hodinească/de atâta strâmbătate.
Dupa 2 zile, Viorel mi-a pus in traista branza de capra, ne-am luat la revedere si am plecat la Baia Mare unde m-am inalnit cu prietena mea Ana, pentru o noua etapa a excursiei. Impreuna cu ea si cu cativa turisti pe care a fost tocmita sa ii ghideze prin Maramures, am strabatut Maramuresul in lung si-n lat. Incepand cu Tara Maramuresului, unde am trecut in prima zi prin muntii Gutaiului, cei bogati de legendelele cu Pintea Viteazul, pana in satele Desesti, Sat Sugatag si Barsana, unde am admirat biserici, case, cruci, preoti, oameni faini, mesteri si carciumari, am poposit la Sighet, unde am avut emotii mari datorita prezentei fostei puscarii si a cimitirului saracilor unde au fost ingropati intelectualii nostri in anii 50.
Putin inainte de lasarea serii am ajuns la Sapanta, care m-a dezamagit foarte tare. Este un sat turistic cu case stricate de finisaje “moderne” si etaje prea multe, asa cum gasim pretutindeni in Romania. Cimitirul vesel este spectaculos, dar pana si acolo se simte un impuls de a face pe plac turistilor, prin faptul ca mesajele de pe cruci sunt din ce in ce mai lungi si mai cu rima in ultimii ani fata de atunci cand a fost conceput (mi-a zis mie Ana si am si vazut). Am ajuns acasa frante, am mancat mancare buna facta de mama Anei, papricas cu pipote si smantana.
Vai, vai, ce bun a fost si ce somn mi s-a facut imediat dup-aceea. Saru mana pentru masa, noapte buna. (va urma)

Ciucur verde de matasa / Lasa-ne gazdoaie-n casa / C’afara ploaie da varsa / Si calu mi-i ciumpavitu / Si-amu trebe potcovitu / Cu potcoave de colacu / Si cu cuie de cârnaţu / Si c-o sticla de jinarsu / Colinde mi Doamne. Colinde.

Muntii lui Pintea. Se spune ca tare viteaz a fost, generos cu taranii, aprig cu stapanirea. . :p
Suratele de la Desesti


La biserica din Sat Sugatag mi-a spus Ana de o alta semnificatie a braului bisericii, ce a aflat-o de la o taranca: Vezi cum strangi un snop de grau laolalta? Asa strangi credinciosii laolalta, cu o sfoara rasucita.


Ana si simbolul Soarelui.Casa mesterului Barsan din Barsana.


Prepeleac in fata unei case. (par de lemn cu cracane pe care se pun oalele la scurs)


"Aici eu ma odihnesc, si Stan Toader ma numesc, cat am fost pe lume viu baut-am tuica si vin, /.../ dar moartea cu mare urat iute m-a pus in mormant/.../"
E foarte adevarat ca am cautat aceasta cruce, stiam ca trebuie sa fie pe undeva..


Ancadrament de fereastra la casa Iurca din Sighetul Marmatiei.