Printre picaturi, pe langa dozele mele de seriale (nu spun care), mai reusesc sa vad cate un film. Unde altadata le inghiteam cu polonicul, acum e eveniment cand apuc sa vad unul cap-coada fara sa adorm sau sa intru in panica din motive de predari.
In seara asta m-am rasfatat cu It’s all gone Pete Tong, despre care am citit pe un blog simpa.
Pentru ca sunt calita cu “Fear and loathing in L.A.”, “Pulp Fiction”, si mule altele cu junkies si droguri la discretie, muci si alcool, injuraturi si futuri gretoase, am trecut repede peste fazele de gen si am savurat povestea unui DJ din Ibiza care dupa ce isi da seama ca a surzit complet, si bineinteles dupa criza aferenta, ca un Beethoven contemporan, incepe si...
Dar nu mai bine vedeti voi filmul ? Este clasicul band history movie, the up-down-riseagainfromashes type. Predictibil adica, dar nu suparator de, mai putin finalul, care e pur si simplu delicios. Te binedispune, pe alocuri are umor, si desi nu agreez tipul asta de muzica, parca altfel o digeri dupa ce il vezi.
Aici un preview :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu