Duminica, in premiera pe tara, am calarit.
Da, asa cum visasem de multa vreme, insa tot felul de motive, care mai neimportante, ma tinusera. Si chiar daca experienta in sine a fost relativ banala, pune piciorul aici, tine-te bine de colo si de colo, hop, sari, tine spatele drept, atentie la calcai, .etc... si chiar daca nu am fost singura cu calutii nici o clipa, eu sunt convinsa ca ei stiau cu cine au de a face.
Stiu din cum m-au privit si cum ma ascultau cand le vorbeam. Grozav de atenti si de prezenti. Domnul profesor ma cam bruia cu sfaturile lui si nu ma puteam afunda in aceasta experienta asa cum mi-ar fi placut, dar nu-i nimic, am dat startul.
Cateva ture de mers incet, si putin trap, vai, cateva secunde grozave. Am fost tot una cu calul, el era prelungirea mea si invers.
Au fost foarte blanzi si nu mi-au facut surprize, deh, asa am eu noroc primele dati :p
Acum ma tin niste muschi si tare as vrea sa treaca mai greu febra asta, caci ma inveselesc instantaneu cand imi aduc aminte de cauza ei :)
Mi-au fost tovarasi Murgu, armasarul mare si negru cu stele albe in piept si in frunte, din categoria semigrea si Domnisoara Pogany (numele dat de mine), un pur sange arab de toata frumusetea si eleganta.
Si sunt convinsa ca daca si ei ar fi avut blog ...
|
Murgu |
|
Domnisoara Pogany |