Harlem Nocturne

survoland blogurile mele de fiecare zi, iata peste ce am dat la varujan..
si dracu a mai fost in stare sa se urneasca sa lucreze.
mi-am pus frumos un pahar de feteasca neagra, neagra ca acest cantec.
si-am plecat.

it's all gone Pete Tong

Printre picaturi, pe langa dozele mele de seriale (nu spun care), mai reusesc sa vad cate un film. Unde altadata le inghiteam cu polonicul, acum e eveniment cand apuc sa vad unul cap-coada fara sa adorm sau sa intru in panica din motive de predari.
In seara asta m-am rasfatat cu It’s all gone Pete Tong, despre care am citit pe un blog simpa.
Pentru ca sunt calita cu “Fear and loathing in L.A.”, “Pulp Fiction”, si mule altele cu junkies si droguri la discretie, muci si alcool, injuraturi si futuri gretoase, am trecut repede peste fazele de gen si am savurat povestea unui DJ din Ibiza care dupa ce isi da seama ca a surzit complet, si bineinteles dupa criza aferenta, ca un Beethoven contemporan, incepe si...
Dar nu mai bine vedeti voi filmul ? Este clasicul band history movie, the up-down-riseagainfromashes type. Predictibil adica, dar nu suparator de, mai putin finalul, care e pur si simplu delicios. Te binedispune, pe alocuri are umor, si desi nu agreez tipul asta de muzica, parca altfel o digeri dupa ce il vezi.
Aici un preview :

inca unul.

Iertaciune, dar sunt in perioada Pollock.

Ziua Zen

Ia uite ce am facut eu de ieri pana azi.
Dupa ce vazui in vitrina la Daniel minunea, ma apucai sa caut sa invat sa fac si eu una. Tadaa.. Et voila!
Pare simplu, dar provocarea este in facerea celor 500 de module din hartie. Caci sunt cam 9 ore de munca. Impropriu spus, pentru ca e de fapt relaxare. La final daca mi-ai mai fi dat 200 de pliat, nu m-as fi suparat.
Plus ca e o forma de meditatie. Te gandesti la tot felul de lucruri la care nu apuci altfel decat pe buda sau inainte de culcare.
Caci, sa fim seriosi, mai avem noi timp de asa ceva?
Dispozitie de dialog cu noi insine?

Concluzie: Recomand metoda. Succes!

inca unul

e destresant.
aproape la fel de eficient ca si origami.
(oare daca psihiatrii ar citi in pollocks, ce mi-ar zice? caci deja sunt ingrijorata depsre ce profil mi-ar face doar daca mi-ar intoarce geanta pe dos..)
:p

Pollock-ul de astazi.

de aici.
ia incercati si voi.
va dau leapsa.

iar eu, care-mi faceam probleme ca lenevesc cam mult..

prin lenevie spun exact tipul de "decuplare", totala neinterventie asupra lumii inconjuratoare de care vorbeste dl. Plesu aici:

http://www.adevarul.ro/articole/munca-daune-colaterale.html

genial.

La o petrecere acum o saptamana
cineva spunea: "Ei, hai sa nu exageram..."
la care Alice, adorabil:
"Dar de ce sa nu exageram?"

Din seria "Groupie talk cu Teo" :p

Teo: crina crinaaaaaaaa
Teo: iubitaaaa
Teo: cum se numeste tipa aia mistooo
Teo: frantuzoaicaaa
Teo: zi-mi ca tu stii
Crina: care
Crina: cu ce se ocupa ea?
Teo: sa poate imi poti trmite linkul youtube cu ea
Teo: era alb negru
Crina: care bre
Teo: frumoasa foooc
Crina: juliette greco?
Crina: cantareata?
Crina: sau care
Teo: bre zau dc stiu dc stiam nu eram proasta sa te intreb
Crina: ce face
Crina: canta
Crina: danseaza
Teo: nu cred ca asta
Teo: canta
Teo: canta
Crina: aia cu gura faina?
Teo: daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Teo: daaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Crina: mmmm
Teo: ai aia aia
Crina: stai
Crina: charlotte gainsbourg
Crina: cred
Crina: nu sunt singura
Crina: sigura
Teo: am un "lipsus"
Teo: nu e aia
Teo: off
Crina: nu
Crina: of
Teo: ceva cu flori
Teo: trandafiri
Teo: era piesa parca
Teo: la cata franceza stiu eu, vai de curu meu..
Crina: Francoise Hardy
Crina: http://www.youtube.com/watch?v=IQGNpRnFNgM
Crina: ia de aici
Crina: si sa imi aprinzi lumanare
Teo: aaaa parca asta
Teo: stai asea sa o vad
Teo: lumanare?
Teo: off pai murisi?
Teo: deja
Teo: murisi?:
Crina: nu, asa, sa imi mearga bine :p
Teo: asta e bre
Teo: off
Teo: un pupic iti dau
Crina: ce ti-a venit cu ea
Teo: nu stiu bre
Teo: m-a lovit acum!
Crina: bine ca mi-ai adus aminte de ea
Crina: o pun pe blog, asa.
Teo: asta e, mai..
Teo: off ce draguta e
Crina: off, ce guritza are.
Teo: cu rose era, mai, piesa, stiam eu ceva
Teo: offf..

MILK

Uneori, foarte des dealtfel, trebuie sa vedem filme pentru a afla istoriile unor lucruri cu care suntem obisnuiti, si pe care le luam ca pe un dat. Din lene sau din alte motive, nu citim, nu ne informam, in general inghitim ce se da la coltul televizorului sau peste umarul cititorului de Ring din metrou, pe gratis. Greu facem noi eforturi suplimentare, nu avem timp de asa ceva...

Uite-asa am ajuns eu sa vad filmul Milk. M-a atras ca e cu Sean Penn, si atat. Si ca e nou. Ia dom‘le, ce mai face Sean Penn in afara ca seamana cu frate-miu :p (kiddin’)

A urmat un film despre activismul gay din anii 70 in San Francisco. Am conectat imediat, asta si poate pentru ca am eu o mica samanta de activista, plus cativa prieteni gay.

Am vazut oameni frumosi, tandri si talentati. Regia tip secol 21, grabita si la obiect, de tip fotografic. O sa il revad ca sa fiu sigura ca n-am ratat toate cadrele bune.

Cliche-uri – arii de opera specifica filmelor cu gay (Tosca de data asta, impletita subtil cu subiectul filmului), chinuitoarea si durereoasa frustrare a barbatului gay cu familie si slujba care nu a recunoscut inca fata de sine acest lucru si isi canalizeaza energia fix in lupta impotriva homosexualilor, nu lipseste eterna sintagma « all men are created equal » din declaratia de indep (cu care nu sunt de acord, dar cred ca toti au dreptul la o sansa.) dar cine sunt eu sa judec?

Or cuvintele mari spuse chiar inainte de asasinat, ca un facut, pentru a fi bifate..

Si inca cateva, dar nu m-au deranjat.

Anyway.

E de vazut pentru ca :

Sean Penn face un rol memorabil as a gay guy. Asta e « heteroparerea » mea, nu am consultat pe nimeni.

Si pentru ca ne aduce aminte ca inca se incalca drepturile unor oameni care doar au alta culoare a pielii sau vorbesc alta limba sau si-o trag cu same sex persons (big time) iar noi avem paturi caldute pe cand altii se tem inclusiv pentru viata lor.. filmul desi are actiune in 70’s este teribil de contemporan, inca, din pacate.

Pentru cateva dialoguri desptepte.

Sau satisfactia pe care ti-o dau personajele crispate fundamentaliste prea inghetate in pareri luate cu copy paste de la mama si tata, nefiltrate prin propria constiinta, in momentele in care li se demonteaza ideile, punct cu punct. Sau pentru cum ti se aduce aminte ca oamenii ne-liberi, odata stransi laolalta sa strige nedreptatea, daca li se taie un cap, cresc 10 in loc. Firesc, nu ?

Mmm yummmy, mereu am gust pentru asta.

Si pentru cele cateva momente de exaltare revolutionara, ca cele in care strigau “Civil rights or civil war, gay rights now ! “

Wow!

Penetrant, as spune :p

Ghici cine vine la cina.

Vine Arthur, taticule.
Vine fratele Arthur in tara, dupa un veac de un an jumate, cu cursa Bruxelles Zaventem – Bucarest :p
Pentru cine stie, stie ce inseamna asta, nu doar pentru mine, ci pentru toata lumea de la plo pana la capitala.
Poimaine la aeroport. Eu il voi intreba « aveti masini de cusut de vanzare ? » iar el va raspunde « nu, pentru ca nu vin de la amsterdam »
Hahahaaaaaaaa

Abia astept.
Sa vezi ce betii, ce povesti, ce plimbari, ce dansuri si pupaturi si strangeri in brate si ce bagari in p...a ma-tii.

A trecut acceleratul.

Uite ca a trecut si Martisorul, si 40 de Sfinti, si se apropie si Pastele. Si n-am apucat sa scriu despre targul de la MTR. Pai ce sa mai scriu acum, ca am si uitat, a trecut peste mine si gata. A trecut acceleratul, ca in poezie. A fost palpitant, scurt si intens. Dupa saptamani de munca si febre de toate felurile (inclusiv criza de lumbago fix cu 2 zile inainte sa inceapa, tratata ca de shoc cu pastile si alte nebunii de la Andrei), feedback-ul a fost unul pozitiv pana una alta. Din mai multe puncte de vedere.
Uite, postez aici ceva poze, sa va dati si voi cu parerea. First hand, prima incercare serioasa de martisoare dupa una foarte timida de acum 3 ani. Tentatia a fost foarte mare sa facem mai multe feluri, dar am fi ametit lumea cu atatea. Avantajul primei dati a fost ca, nestiind ce se mai face, am fost cat am reusit noi de originali, venind cu ce ne-a tunat pur si simplu. La anul ne vom repeta cu cele care au avut mai mult succes, anume cu casutele, nastureii, corabiile si ravasele de scortisoara, in ordinea asta.
Altfel, pe langa oboseala am avut parte si de oleaca de distractie. Desi bricolam nonstop, inclusiv in zilele de targ, in spatele "tejghelei", pentru ca nu am fost organizati si oricum nu ne caracterizeaza sa fim calculati de fel. Mai un snur, mai o pensula pe cate ceva, mai un modelaj de corabioara.... Totul cu vinul in nas, si acela first hand, de la taranca de pe Batistei. Lume faina, originalitate si lucruri frumoase si haioase cat cuprindea targul (cu cateva exceptii), atmosfera relaxata, liniste si voie buna.
Iar la anul deja avem prieteni cu care ne vom revedea si vom petrece iar cu bucurie.

(asta a fost martisorul manifest, in premiera la MTR :P )

no comment

de aici.

La targ de martisor, birjar!

Tacere adanca la mine pe blog in ultima vreme.
Asta pentru ca am muncit, din greu am muncit, cu Jo, Irina, Rene, martisorind.
Casa din Luca Stroici a fost in ultimele saptamani in aburi de pasta ceramica, acrilice, cartofi prajiti, beri si vinuri complicate fara de care nu se poate, zgomote de foarfece si de rulat pasta, chicoteli de bucurie sau nervi ale nereusitelor de moment.
Experimente, joaca cat cuprinde, dar n-ar fi misto sa facem si-asa, sau asa? sau asa?
"Dar nu se vor vinde, ce ne facem? (we couldnt help thinking about Orleanu. "Propitarul". Si ca de fapt cam muncim ptr el..")
"Cred ca suntem prea euforici de ce iese si nu ne dam seama ca nu sunt martisoare, ci .. altceva. Jucarii, sculpturi, abstractiuni.. Dar daca nu? Lumea vrea lucruri originale sau obisnuitele teme de martisor?"
S-a facut misto la greu. Hai sa facem masele. Dar hai sicrie. Sau ce-ar fi sa facem sticle (de fapt de-astea chair am facut). Dar cum sa le pun langa crucile mele grecesti inscrise? Frate, dar cum ar fi sa mergem cu ...
Uite-asa ne-am framantat, framantand la pasta ceramica. Musamaua rosie cadrilata ar avea ce povesti daca ar putea vorbi. Cred ca ar zice ca albinutele Irinei au fost cam obraznice, ca pisicile cam lenese, ca nasturii mei cuminiti si scortisoara parfumata. Ca n-am avut mila si ca am varsat pe ea de toate intr-un dezmat total al creatiei. Totul pe fondul sonor cald teatrului radiofonic de noapte sau alaturi de Florian Lungu si compilatiile sale inspirate. Ehei.., ca bine le-a mai zis.
Ce a iesit puteti vedea la Targul Martisorului de la Muzeul Taranului Roman, de ieri pana duminica. E frig si suntem inauntru, dar vom prinde curaj si vom iesi afara in curte in weekend, macar baietii, si fetele gingase raman la caldurica, bricoland in continuu. Pentru ca bineinteles ca nu ne-am atins target-ul, bineinteles ca nu suntem gata, sigur ca nu le avem pe toate pictate, si mai ales nu suntem pe deplin multumiti de ce a iesit. contrar opiniilor altora. Dar asta nu e neaparat rau..
Lume, deci, ne gasim la M.T.R.~~~ Cu fetele, ca sa le treaca de aerul rau de primavara, cum zice Arghezi, iar cu baietii, ca sa le mai fure un zambet dragelor lor cu un banut de agatat. Ii ajutam pe toti cu bucurie.

La targ de martisor, birjar!

"Dear architects, I'm sick of your shit"

O doamna suparata pe arhitecti. Interesant de stiut astfel de opinie :p

"Once, a long time ago in the days of yore, I had a friend who was studying architecture to become, presumably, an architect.
This friend introduced me to other friends, who were also studying architecture. Then these friends had other friends who were architects - real architects doing real architecture like designing luxury condos that look a lot like glass dildos. And these real architects knew other real architects and now the only people I know are architects. And they all design glass dildos that I will never work or live in and serve only to obstruct my view of New Jersey.

Do not get me wrong, architects. I like you as a person. I think you are nice, smell good most of the time, and I like your glasses. You have crazy hair, and if you are lucky, most of it is on your head. But I do not care about architecture. It is true. This is what I do care about:

* burritos
* hedgehogs
* coffee

As you can see, architecture is not on the list. I believe that architecture falls somewhere between toenail fungus and invasive colonoscopy in the list of things that interest me.

Perhaps if you didn’t talk about it so much, I would be more interested. When you point to a glass cylinder and say proudly, hey my office designed that, I giggle and say it looks like a bong. You turn your head in disgust and shame. You think, obviously she does not understand. What does she know? She is just a writer. She is no architect. She respects vowels, not glass cocks. And then you say now I am designing a lifestyle center, and I ask what is that, and you say it is a place that offers goods and services and retail opportunities and I say you mean like a mall and you say no. It is a lifestyle center. I say it sounds like a mall. I am from the Valley, bitch. I know malls.

Architects, I will not lie, you confuse me. You work sixty, eighty hours a week and yet you are always poor. Why aren’t you buying me a drink? Where is your bounty of riches? Maybe you spent it on merlot. Maybe you spent it on hookers and blow. I cannot be sure. It is a mystery. I will leave that to the scientists to figure out.

Architects love to discuss how much sleep they have gotten. One will say how he was at the studio until five in the morning, only to return again two hours later. Then another will say, oh that is nothing. I haven’t slept in a week. And then another will say, guess what, I have never slept ever. My dear architects, the measure of how hard you’ve worked and how much you’ve accomplished is not related to the number of hours you have not slept. Have you heard of Rem Koolhaas? He is a famous architect. I know this because you tell me he is a famous architect. I hear that Rem Koolhaas is always sleeping. He is, I presume, sleeping right now. And I hear he gets shit done. And I also hear that in a stunning move, he is making a building that looks not like a glass cock, but like a concrete vagina. When you sleep more, you get vagina. You can all take a lesson from Rem Koolhaas.

Life is hard for me, please understand. Architects are an important part of my existence. They call me at eleven at night and say they just got off work, am I hungry? Listen, it is practically midnight. I ate hours ago. So long ago that, in fact, I am hungry again. So yes, I will go. Then I will go and there will be other architects talking about AutoCAD shortcuts and something about electric panels and can you believe that is all I did today, what a drag. I look around the table at the poor, tired, and hungry, and think to myself, I have but only one bullet left in the gun. Who will I choose?

I have a friend who is a doctor. He gives me drugs. I enjoy them. I have a friend who is a lawyer. He helped me sue my landlord. My architect friends have given me nothing. No drugs, no medical advice, and they don’t know how to spell subpoena. One architect friend figured out that my apartment was one hundred and eighty seven square feet. That was nice. Thanks for that.

I suppose one could ask what someone like me brings to architects like yourselves. I bring cheer. I yell at architects when they start talking about architecture. I force them to discuss far more interesting topics, like turkey eggs. Why do we eat chicken eggs, but not turkey eggs? They are bigger. And people really like turkey. See? I am not afraid to ask the tough questions.

So, dear architects, I will stick around, for only a little while. I hope that one day some of you will become doctors and lawyers or will figure out my taxes. And we will laugh at the days when you spent the entire evening talking about some European you’ve never met who designed a building you will never see because you are too busy working on something that will never get built. But even if that day doesn’t arrive, give me a call anyway, I am free.

Yours truly,
Annie Choi "

Egreta si cocostarcul. (sau pilda pentru oameni mari )

Si eu, care credeam ca dupa "Ariciul in ceata" nu s-a mai facut asa bijuterie..
Norstein se recunoaste imediat. Ce bucurie sa il regasesc. Sunt culorile lui, atmosfera, adancimea cadrelor, gesturile personajelor, caldura vocii povestitorului si intonatia, felul de a zabovi pe anume momente.
Mi-ar fi placut sa am un bunic ca Iuri Norstein. In schimb am avut o "tovarasa" educatoare la gradinita, adica buna doamna Petrescu, care i-a tinut locul cu succes. Ne fascina de fiecare data cand inainte de somnul obligatoriu de dupa amiaza incepea ea sa ne spuna povesti cu drag.
De fapt, mi-ar fi placut sa am un bunic oricum..

Curand, dupa sesiune, repetam seara de animatii rusesti la mine pe proiector.
Promit.

spinning around

Discover Anathema!

sa ne asezam, asadar, sa ne golim mintea si sa ascultam.

printre picaturi

cu un aparat de fotografiat, ieri, as fi surprins urmatoarele:
lumina din camera dimineata, si aroma de cafea proaspata.
ochii inca blanzi ai profesorilor in fata ignorantei noastre, la sustinerea proiectului.
portia de tochitura si mirosul de cantina arhitecturii
baltocile cuminti de pe stradutele mele
imaginea video alb negru din I love Lucy proiectata pe perete, insa vazuta afara din strada prin fereastra.
eterna mizerie de pe planseta si narghileaua stinganda
tortul de 40 de ani al corinei cu lumanarile aprinse cand era deja jumate mancat
mutritza lui marian spunandu-mi cea mai frumoasa rugaciune pe care am auzit-o vreodata, pacatosul
vecinii de vis-a-vis indragostiti, dansand singuri in casa.
si pe pisa dormind nepasatoare la toate astea.
dar mai bine doar tin in minte.
sau poate nici asa.
pana la urma, de ce atata dorinta de a stoca tot ce ni se intampla frumos, cand putem sa uitam cu gratie, lasand altor lucruri loc sa se intample?
cred ca trebuie sa ramanem proaspeti si receptivi.
uite, de exemplu, de-asta nu-mi mai copiez filme care-mi plac, in ultima vreme.
discurs de dinainte de a-mi lua aparat foto, desigur, strugurii sunt acri.
hmm

"go protest on your blog"

Am auzit eu bine, sau Base ne obliga sa venim la referendumuri de acum inainte?
S-a tampit?
Ce dracu, mi-era simpatic, dar acum gata. Iesim in strada. Ptr prima data impotriva lui orange, de la care numai la reflexe dictatoriale nu ma asteptam.
Cu parere de rau, dar nu i-o mai inghit si pe-asta.
Sau, imi explica si mie cineva ce dracu se intampla?

p.s. Imi amintesc de la expozitia lui Perjovschi de la Galeria Posibila, era acolo un desen cu un nene care statea in fata unui pupitru inaaalt, cu o petitie in mana. Nenea de dupa pupitru, din spatele unui laptop, ii spune: "go protest on your blog"
Ei, poftim.

filmul de aceasta seara.

M-am gandit ca, pe blog, in afara de muzici, vreau sa impart si alte trufandale, cum ar fi cinema, arhitectura, putintica literatura, desene, crafts, pisici, jucarii.. paregzamplu.
In seara asta avem film. Primul regizat de Malaele, Nunta Muta, lansat de curand. Un film unde poantele bune alterneaza cu situatiile tragice rapid, fara aviz. E micul univers de la tara unde a disparut timpul, realitatea istorica e luata in balon impreuna cu actorii ei, unde personajele sunt pregatite pentru orice, sex, suicid, nunta, moarte, circ, arest, dramele sunt tratate firesc ca parte din viata si fara prea multe lacrimi. Actorii sunt alesi pe spranceana si pusi foarte bine in rolurile lor. Ca un mic exemplu, tot filmul, Buciuceanca si Rebengiuc nu spun nimic, dar nu poti sa le uiti rolurile. Nu extraordinar neaparat ca subiect. A fost o supriza sa gasesci n film elemente de fantastic cum nu prea am vazut in cinema-ul nostru de dupa revolutie. Aici Malaele si-a dat drumul la imaginatie, eu cred ca a copt multa vreme nunta asta. I se cunoaste amprenta, mai ales in secventele filmate in dupa tipicului comediilor mute cu Chaplin , dar sunt atat de bine integrate. Am gasit si ingrediente Fellini, si putin Mihalkov.
Poate se cunoaste putin cam apasat ca un om de teatru s-a apucat sa faca film.
Un inceput bun totusi, le astept pe urmatoarele, sper mai legate. Oricum, merita vazut.

ps1: trailer-ul e prost facut, dar n-am gasit altul..
ps2: si iata ce mi-a scris un coleg: Ion: se pare ca povestea din nunta muta e una reala, povestita lui malaele de catre proful lui de actorie - octavian cotescu. ce-a iesit e viziunea lui malaele asupra povestii, pe jumatate adevarate. a ales sa faca un film de public si nu unul de festival, iar felul cum a transpus cei 45 de ani de comunism in care romanii si-au pastrat, in liniste, traditiile si umorul...genial.

bulina rosie pentru

un post ingrozitor de personal, aproape obscen, dar pe care imi vine sa-l urlu dupa azi.

vreau fluturi in stomac vreau pe viata vreau.
aproape toti oamenii care ma inconjoara imi spun ca asa ceva nu exista, si ca ar trebui sa imi iau gandul.
dar eu nu pot trai altfel, nu ptr multa vreme.
iar daca pana acum m-am ghidat astfel, sper s-o fac asa si de acum inainte.
vreau fluturi, but not those that give me creeps, but those that give me life.
crina, stii bine ca intotdeauna ti se intampla ce iti doresti cu adevarat si pentru care esti pregatita.
asa ca ai grija ce-ti doresti.
mai tii minte mihai cand ne intalneam acum cateva veri si te intrebam “pe cine mai iubesti?” si tu spuneai ca tu ai inventat intrebarea asta pe vremuri?

de dupa cadou.

Si iata ca mi s-a pornit pofta de intrebari de 100 de puncte, si zic:
Ce va mai taie respiratia?
Sau macar, de cand n-ati mai trait senzatia asta?

Asta si pentru ca pentru prima data anul asta ceva mi-a taiat repsiratia.
Azi mi-am adus aminte ca uitasem.
Uitasem ce spuneam in post-ul dinainte de sarbatori, ca “the best things in life are free”.
Au nevoie doar de putina atentie.

Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?

Dupa ce am citit pe blog-ul lui Iren si pe cel al lui Bucurenci povestea asta, m-am gandit ca e buna de o leapsa pe blog.

O sa incep, bineinteles, prin a spune ce as face eu:

As mai face o facultate dupa ce o termin pe-asta, si anume arte decorative.

Mi-as deschide o firma acum.

M-as marita cu Jo si i-as spala cu bucurie camasile si l-as culege beat de prin carciumi pe viata.

Sau alta varianta ar fi sa nu ma mai marit deloc si sa dau cu flit celor care m-ar privi condescendent din cauza asta. As fi self sufficient in cea mai mare liniste, as fi inspirata si puternica uite doar asa.

As lua toate responsabilitatile asupra mea si nu m-as plange de nimic.

As infrunta atacurile de panica, si nu le-as inabusi din fasa cu ceai de busuioc.

Eu acum va intreb pe voi (Luminita, Cristina, Sebi Cochinescu, Mihai Cochinescu, Catalina, Varujan, Anamaria Iuga , Matilda, Natalia, Teo, Vera, Adriana Taban, Claudiu, Ana mea, Bogdan Radu, Bobita, Aliona, Ghitza, Rene, Dorin, Alex Guga, Bogdan Dumitru, Manoleasca, Florin Cristescu,Iedul, Irene) iar voi, dupa ce va raspundeti voua insiva, postati comment aici sau la voi pe blog cu rugămintea să puneti link la acesta.

The best things in life are free*

De cateva zile imi suna in gand vorba lui Marian privind banii.

Domle

Cica

Banii sunt gunoi, trebuie sa-ti bagi mana si s-o scoti repede, ca altfel te imputi.

Ha!

Tocmai ce am luat salariul de Craciun, abia astept sa scap de el, pentru linistea mea.

Si uite-asa

Incet incet, incep sa invat sa socializez cu mine insami.

Bloguri, seriale, orice doar sa nu lucrez, nu acum.

Ceai de busuioc, cald spre fierbinte. In cana izolata, ca sa tina mult.

2 felii cu dulceata de afine din basarabia.

soft-ul de tv e deschis, insa dinescu si hurezeanu vorbesc pe muzica de sostacovici din winamp.

O portocala fara samburi.

Oscilococcinum pentru stare gripala, granule mici si bune la gust care se topesc in gura.

O lectura scruta despre arh neoromaneasca, maine referat. Trebuie sa schimb becul asta chior, ca ma dor ochii. Am vrut bec cu lumina calda, si uite ce patesc.

Caloriferul cu ulei care isi face treaba multumitor.

Vis-à-vis vad tablourile din galerie fara sa platesc intrarea. Rene e mai castigat, vede un Grigorescu din camera sa.

Ele nu ma vad pe mine.

Nu stiu ce-I afara si nici nu ma intereseaza, am tras transperantele.

Bag capul sup patura, fac un tunel doar ca sa pot lua aer, nu vreau sa mai vad nimic.

Ma intorc in mine , icoana e deasupra capului.

si adorm.

Toc toc din cand in cand pe hol, se aude din ce in ce mai incet, si ce voi auzi dimineata vor fi batranii de alaturi cu radio romania si miros de cafea ce bate pana la mine.

Apoi, daca ma uit la ora potrivita, soarele reflecta frumos sticla albastra a narghilelei din geam.

Binecuvantata (de) lumina de dimineata,

Asa ma trezesc iar senina.

(iar asta e cel mai gingas desen animat pe care l-am vazut vreodata. cand ma supara caracatita mea cea neagra, si nu ma lasa sa respir, ma uit la el si-mi trece)

Ariciul in ceata - de Iuri Norstein, dupa o poveste populara rusa.

No comment.

Time-Lapse Albuquerque International Balloon Fiesta 2007

Amenintarea suprema

"- Iti sting candela!"

(Tatal lui Daniel, nevesti-sii, neputincios, nestiind cum sa ii inchida gura dupa o ora de cearta).

In bucatarie, la Manasia, jud. Ialomita.

to myself.

mind games. (i gotta let it go)

"Whatever gets you throughthe night , it’s allright."

Zice Lennon.

O sa fie una grea, dupa o zi buna

si apoi rea.

Buna pentru ca am luat o gura de Ploiesti si una de coniac cu raluca.

Si pentru ca a castigat pambuccian,asa cum merita.

Rea pentru ca. Nu va spun, incerc si eu sa uit.

"Nobody told me there’d be days like this. Strange days indeed."

Acu pe bune, de ce nu ne pregateste nimeni?

Imi vine sa propun un nou sistem de invatamant.

Cursuri noi, de supravieturie in jungla lumii. Cum sa faci fata vestilor proaste, deziluziilor.

dar:

“There is a place,
Where I can go,
When I feel low,
When I feel blue.
And it's my mind”

Cat de curand, deci, un maraton unplugged beatles impreuna cu rene.

Si un vin fiert cu o narghilea de mere.