"Al cui e muzeul?

Cu Muzeul Taranului Roman la AD-fel - zile de cultura si publicitate la Motoare.

Ce vrem noi? Sa aducem oameni in muzeu.

Cum facem sa il prezentam cat mai simplu si convingator? De ce e acest muzeu viu si de ce ne regasim noi in el?

Folosind limbajul florilor si gandurile lui Bernea, ne-am inhamat la a monta un stand pe acest concept. De frumusete prin simplitate. Caci ce poate fi mai gingas decat o floare sadita intr-o cratita emailata sau o floare brodata pe un guler si inca alta sculptata pe o poarta..

Taranii nostri au stiut sa se incojoare de frumusete foarte simplu si discret, si cred ca avem multe a invata de la ei.

Dar nu despre podoaba e vorba aici, sau despre ornament.

Ci despre bunul simt al simplitatii pe care noi astia de la oras l-am cam uitat, se pare.

Bernea la un moment dat a facut un happening si un filmulet in jurul florilor si al ghivecelor de flori, de la cele mai dichisite pana la cele incropite in cutii de iaurt. A stiut el ceva..

Si ce a stiut a reflectat in acest muzeu.

Nu stim cat am reusit sa reprezentam aceasta cu standul nostru de la Motoare din cadrul festivalului de publicitate Adfel, insa cu siguranta am incercat.

Flori in ghivece, de la cele mai paupere pana la cele de lut, flori uscate, flori facute din hartie creponata, flori impletite, salcie si grau, foto cu flori, astea au fost coaja noastra la Motoare.

Impreuna cu Ana, Irina, Luca, Cristi, Cristi, Iuliana, Daniela, Madalina, Andrada, Bogdan, ne-am jucat de-a artizanii de flori de hartie din care am facut sorcove, dupa vechea vorba “omu’si face iarna car si vara sanie”, - bagat in ceata lumea cu asta, excelent.:p

Pentru a semnala standul am pictat pe jos cu tempera de la intrare pana la noi o cararuie din motive florale.

Impartit "bilete de amor" cu gandurile lui Horia Bernea si Irina Nicolau despre muzeu, care speram noi sa ridice macar semne de intrebare celor ce le-au citit, asa incat, cand vin sa bea un vin si sa manance o iahnie la Clubul Taranului, poate vor da si o fuga prin muzeu. Preferatul nostru: “Al cui e muzeul? (Horia Bernea)”.

Dar iata si altele:

"Nu vreau să demonstrăm vechimea, puterea, frumuseţea, bunătatea şi organicitatea unei culturi tradiţionale, care aproape că nu mai există ca un scop în sine, ci să ne căznim să arătăm coerent şi inteligibil frumuseţea şi bogăţia unei lumi care ar putea părea mai săracă decât a noastră. Dacă omul actual va înţelege cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii săi, va fi un câştig enorm pentru el. Trebuie ajutat." - Horia Bernea.
"Multi vizitatori clemeaza absenta etichetelor. Se simt imbogatiti daca langa un calut de lut ars vad o eticheta pe care sa scrie "Cal, Muntenia, sec. XX". Nimic mai fals decat aceasta rigoare. Absenta etichetei le impaienjeneste ochii. In societatea traditionala erai obligat sa-ti mobilizezi toate cunostintele si imaginatia pentru a gasi un raspuns. Bunica mea ar fi preferat sa moara decat sa intrebe ceva despre un lucru."- Horia Bernea
"Candva am icnercat sa cumparam o fereastra, un fragment de casa veche, care fusese desfacuta si stivuita intr-un colt al curtii. -Cat ceri pe ea?l-am intrebat pe stapanul casei. - Nu cer nimic. Daca va terbuie, puteti s-o luati. Dar nevasta a intervenit si a zis Nu. La toata insistenta noastra a dat cu incapatanare acelasi raspuns: Nu. Intr-un tarziu a adaugat: -Cum sa va dau fereastra? Toata viata am privit lumea prin ea.." - Irina Nicolau

Pe scurt, ne-am simtit bine acum 2 seri noi intre noi si impreuna cu restul ce s-au perindat pe la noi, si asteptam sa creasca vanzarile de bilete de la MTR. :p

A trecut acceleratul.

Uite ca a trecut si Martisorul, si 40 de Sfinti, si se apropie si Pastele. Si n-am apucat sa scriu despre targul de la MTR. Pai ce sa mai scriu acum, ca am si uitat, a trecut peste mine si gata. A trecut acceleratul, ca in poezie. A fost palpitant, scurt si intens. Dupa saptamani de munca si febre de toate felurile (inclusiv criza de lumbago fix cu 2 zile inainte sa inceapa, tratata ca de shoc cu pastile si alte nebunii de la Andrei), feedback-ul a fost unul pozitiv pana una alta. Din mai multe puncte de vedere.
Uite, postez aici ceva poze, sa va dati si voi cu parerea. First hand, prima incercare serioasa de martisoare dupa una foarte timida de acum 3 ani. Tentatia a fost foarte mare sa facem mai multe feluri, dar am fi ametit lumea cu atatea. Avantajul primei dati a fost ca, nestiind ce se mai face, am fost cat am reusit noi de originali, venind cu ce ne-a tunat pur si simplu. La anul ne vom repeta cu cele care au avut mai mult succes, anume cu casutele, nastureii, corabiile si ravasele de scortisoara, in ordinea asta.
Altfel, pe langa oboseala am avut parte si de oleaca de distractie. Desi bricolam nonstop, inclusiv in zilele de targ, in spatele "tejghelei", pentru ca nu am fost organizati si oricum nu ne caracterizeaza sa fim calculati de fel. Mai un snur, mai o pensula pe cate ceva, mai un modelaj de corabioara.... Totul cu vinul in nas, si acela first hand, de la taranca de pe Batistei. Lume faina, originalitate si lucruri frumoase si haioase cat cuprindea targul (cu cateva exceptii), atmosfera relaxata, liniste si voie buna.
Iar la anul deja avem prieteni cu care ne vom revedea si vom petrece iar cu bucurie.

(asta a fost martisorul manifest, in premiera la MTR :P )