eticheta, unde e eticheta?

a la catavencu,
barfa beton, cu trei stelute ***e.
cica Madonna ar fi cerut de la Muzeul Taranului Roman oaresce curieri de diverse suveniruri romanesti. in schimb, promisiunea ca li se vor da bilete gratis la concert.ea fiind prea ocupata ca sa-si miste fundul.
zis si facut. venit trupa de la MTR cu diverse obiecte.
refuzat obiecte, nimic interesant. de ce?
pentru ca pe nici unul nu scria Romania, sau Bran, sau etc. ceva, care, dom'le sa certifice de unde sunt. ca n-au valoare altfel.
plecat trupa de la MTR cu obiectele nevandute, dar cu biletele la concert in buzunar.

Madonna Luiza Ciccone.
O fata simpla, de la "origini".
la ce sa ne asteptam ?

Serge Reggiani - Les loups sont entrés dans Paris

Imi e din ce in ce mai simpatic Reggiani.
Descoperit acum cateva saptamani.
Am delicii.

Iar piesa de mai jos - geniala, chiar daca "infiorator de de stanga", vorba lui Arthur, fiind despre ocuparea Parisului de catre nemti..


Les hommes avaient perdu le goût
De vivre, et se foutaient de tout
Leurs mères, leurs frangins, leurs nanas
Pour eux c'était qu'du cinéma
Le ciel redevenait sauvage,
Le béton bouffait l'paysage... alors

Les loups, ououh! ououououh!
Les loups étaient loin de Paris
En Croatie, en Germanie
Les loups étaient loin de Paris
J'aimais ton rire, charmante Elvire
Les loups étaient loin de Paris.

Mais ça fait cinquante lieues
Dans une nuit à queue leu leu
Dès que ça flaire une ripaille
De morts sur un champ de bataille
Dès que la peur hante les rues
Les loups s'en viennent la nuit venue... alors

Les loups, ououh! ououououh!
Les loups ont regardé vers Paris
De Croatie, de Germanie
Les loups ont regardé vers Paris
Tu peux sourire, charmante Elvire
Les loups regardent vers Paris.

Et v'là qu'il fit un rude hiver
Cent congestions en fait divers
Volets clos, on claquait des dents
Même dans les beaux arrondissements
Et personne n'osait plus le soir
Affronter la neige des boulevards... alors

Des loups ououh! ououououh!
Des loups sont entrés dans Paris
L'un par Issy, l'autre par Ivry
Deux loups sont entrés dans Paris
Ah tu peux rire, charmante Elvire
Deux loups sont entrés dans Paris.

Le premier n'avait plus qu'un Å“il
C'était un vieux mâle de Krivoï
Il installa ses dix femelles
Dans le maigre square de Grenelle
Et nourrit ses deux cents petits
Avec les enfants de Passy... alors

Cent loups, ououh! ououououh!
Cent loups sont entrés dans Paris
Soit par Issy, soit par Ivry
Cent loups sont entrés dans Paris
Cessez de rire, charmante Elvire
Cent loups sont entrés dans Paris.

Le deuxième n'avait que trois pattes
C'était un loup gris des Carpates
Qu'on appelait Carêm'-Prenant
Il fit faire gras à ses enfants
Et leur offrit six ministères
Et tous les gardiens des fourrières... alors

Les loups ououh! ououououh!
Les loups ont envahi Paris
Soit par Issy, soit par Ivry
Les loups ont envahi Paris
Cessez de rire, charmante Elvire
Les loups ont envahi Paris.

Attirés par l'odeur du sang
Il en vint des mille et des cents
Faire carouss', liesse et bombance
Dans ce foutu pays de France
Jusqu'à c'que les hommes aient retrouvé
L'amour et la fraternité.... alors

Les loups ououh! ououououh!
Les loups sont sortis de Paris
Soit par Issy, soit par Ivry
Les loups sont sortis de Paris
Tu peux sourire, charmante Elvire
Les loups sont sortis de Paris
J'aime ton rire, charmante Elvire
Les loups sont sortis de Paris...

Serge Reggiani canta Sarah (Moustaki)

Moustaki:Sarah sélectionné dans Arts & Talents et Spectacle / Théâtre

La femme qui est dans mon lit
N'a plus vingt ans depuis longtemps.
Les yeux cernés
Par les années,
Par les amours
Au jour le jour,
La bouche usée
Par les baisers,
Trop souvent mais
Trop mal donnés,
Le teint blafard
Malgré le fard,
Plus pâle qu'une
Tache de lune.

La femme qui est dans mon lit
N'a plus vingt ans depuis longtemps.
Les seins trop lourds
De trop d'amours
Ne portent pas
Le nom d'appâts,
Le corps lassé
Trop caressé,
Trop souvent mais
Trop mal aimé.
Le dos voûté
Semble porter
Les souvenirs
Qu'elle a dû fuir.

La femme qui est dans mon lit
N'a plus vingt ans depuis longtemps.
Ne riez pas.
N'y touchez pas.
Gardez vos larmes
Et vos sarcasmes.
Lorsque la nuit
Nous réunit,
Son corps, ses mains
S'offrent aux miens
Et c'est son c?ur
Couvert de pleurs
Et de blessures
Qui me rassure.

vorbă, azi. (2)

"Ce ma fac, ca arde", zic.

"Pai mai Crina, ne revenim," zice.

"Incet, incet, amortim, ne reparam.

Caci daca nu, am muri cu totii din prea multa dragoste".

Salvatore Adamo - C'est ma vie
Asculta mai multe audio Muzica


Notre histoire a commencé
Par quelques mots d'amour
C'est fou ce qu'on s'aimait
Et c'est vrai tu m'as donné
Les plus beaux de mes jours
Et je te les rendais
Je t'ai confié sans pudeur
Les secrets de mon cœur
De chanson en chanson
Et mes rêves et mes je t'aime
Le meilleur de moi-même
Jusqu'au moindre frisson

C'est ma vie, c'est ma vie
Je n'y peux rien
C'est elle qui m'a choisi
C'est ma vie
C'est pas l'enfer,
Mais c'est pas l'paradis

Ma candeur et mes vingt ans
Avaient su t'émouvoir
Je te couvrais de fleurs
Mais quant à mon firmament
J'ai vu des nuages noirs
J'ai senti ta froideur

Mes rires et mes larmes
La pluie et le soleil
C'est toi qui les régis
Je suis sous ton charme
Souvent tu m'émerveilles
Parfois tu m'oublies

C'est ma vie, c'est ma vie
Je n'y peux rien
C'est elle qui t'a choisi
C'est ma vie
C'est pas l'enfer,
Mais c'est pas l'paradis

J'ai choisi des chaînes
Mes amours, mes amis
Savent que tu me tiens
Et devant toi, sur scène
Je trouve ma patrie
Dans tes bras, je suis bien

Le droit d'être triste
Quand parfois j'ai l'cœur gros
Je te l'ai sacrifié
Mais devant toi j'existe
Je gagne le gros lot
Je me sens sublimé

C'est ma vie, c'est ma vie
Je n'y peux rien
C'est elle qui m'a choisi
C'est ma vie
C'est pas l'enfer,
Mais c'est pas l'paradis

C'est ma vie, c'est ma vie
Je n'y peux rien
C'est elle qui m'a choisi
C'est ma vie
C'est pas l'enfer

a no ni mul

geniala reconstituirea "reconstituirii" :))
si ma mai gandesc, ce, punkerii nu e si ei oameni? daca ii lasam si pe ei, poate se mai imblanzesc oleaca..

intarziere.

Nu va mai iritati, oameni buni, cand in gara vi se anunta intarzierea trenului 45 de minute. Mai bine ganditi-va Oare ce avem noi de facut acest timp si nu am aflat inca? Ieri, de exemplu, cu mine Planul era sa imi aduc aminte de Rilke-n poeme franceze, sa contemplu familii curate sterile fericite plecand in vacanta in statiune (uneori vreau si eu asa, ca la televizor), sa ma imprietenesc cu rusoaica ratacita Irina (cum altfel s-o cheme) care mi-a daruit o rubla cu vulturul cu 2 capete pe verso care inseamna cica Putin si Medvedev), arde soarele iau o cafea, inca niste guri de Nichita, ce liniste e in gara asta de provincie dupa ce pleaca un tren (si cum inca le mai stiu mutrele navetistilor), campul cel galben (si mi-am adus aminte de R. spunandu-mi ca s-a indragostit de camp cand isi conducea iubita la tren), ...hai sa mai mazgalim ceva in carnetel...
Adica sa incep saptamana asta acordata la mine insami.
Asa ca fara "ah!", "oh!", "futu-i" la gura, va rog, nici nu stiti ce norocosi sunteti, mai bogati cu 45 de minute.



foto de aici.

din seria "Intamplari pe strada lui Mateiu" 2

se ia bucata panza alba de in si se infasoara fecioara cocon numai cat sa respire. se lasa o zi si o noapte sa transpire, intr-o camera intunecoasa si fonoizolata, iar apoi, in ziua Z, se desfasoara violent, ca in imaginile de mai jos, pentru a intra in transa necesara inceperii vietii necurate ce va urma.
totul cu asistenta parintilor sai, neaparat imbracati in negru.

moustaki

Georges Moustaki • Le Meteque • 1969
Încărcat de gippo. - See the latest featured music videos.

depresiuni de vacanta.

Hai sa ne plimbam, ii zic bibicletei mele aseara.

Nu conteaza unde, avem stradutele noastre. Dupa ce trecem de jandarmul nostru preferat de la colt de strada (de care am fost chiar putin indragostita, asta doar pana am vazut cum se uita dupa alta gagica trecand, m-am simtit pe loc tradata, si de atunci ma razbun numai eu stiu cum)..pe langa casa lui Mateiu, stanga pe langa Cervantes, uite cum am ajuns in Armeneasca, Paleologu ne face semn din fereastra, fa-ti cruce Crina cand treci pe langa biserica, ce aratare inserata fu si asta, cainii se impaca cu mine in cele din urma si trec pe Licurg, ce pace pe strada Inocentei, adoar ca de vis-a-vis ne cheama Sperantei si uite-asa ajungem in jungla intersectiilor din centru.

Restul se stie. Carciuma cu cei 2 paji alcoolici si iubitori de coji de femei, berile de rigoare, tandreturile gratuite, vorbele goale si hai pa, ca eu plec acasa.

Pe drum numai noaptea singura e tovarasa mea, si ce daca din cand in cand fluiera astia, eu am vantul in freza si coaiele in fusta. Ajung acasa refreshed, doar ca, ce pacaleala a mai fost si seara de azi.

Stiam eu ca n-am voie cu oameni, de ce nu ma potolesc?

the beatles PENNY LANE

din seria "Intamplari de pe strada lui Mateiu"

Caci la noi acasa legea e facuta de Beatles si Biblia este tomul cel gros cu partiturile lor. Din cand in cand, ca azi de exemplu, armonia se restabileste asa, in bucatarie. Protagonisti eu si Renescu, ascultatori fetele pictoritze care n-au altceva ce face decat sa ne puna noua vodca in fata si mutrele pe hartie chinezeasca de acuarela.

un' te duci mai? stai, mai, acasa...

De fiecare luna plina ma intreb ce imi mai da Doamne Doamne intens de trait.
Luna asta mi-a dat un branci afara din birou in loc sa astept sa se termine rapaiala de afara. Caci se cheama ca ai trait de pomana daca n-ai mers macar o data in viata cu bicicleta prin ploaie torentiala.
Nu exista cuvinte, sau n-am citit destul ca sa le stiu sa descriu
.

azi 29 iunie

Am hotarat ca muzica baroca e cea care reuseste sa ma “reseteze”.
Pe celelalte le savurez, ma tulbura, ma induioseaza, ma intristeaza or dimpotriva, sau imi pun creierul la treaba in toate felurile.
Rock-ul imi trezeste latura revolutionara si melancolii din adolescenta, jazz-ul imi pune imaginatia in priza si ma bucura teribil, muzica clasica ma intoarce pe toate partile, apoi pe dos si inapoi pe fata, Brel et co ma storc de lacrimi, Floyd imi readuce aminte de mine (si de trezirea de la 14 ani), opera ma face sa visez si ma imbogateste cu complexitatea ei in manifestare, ma acapareaza total.
Tot restul, chiar si Beatles, Queen, etc, sunt diXtractie. Desigur, toate aceste efecte se amesteca si se intrepatrund, dupa caz, nu sunt batute in cuie.
Azi, insa, am hotarat definitiv ca muzica baroca e cea care ma repune in matca, orice ar fi. Dupa un weekend nebun la mare, dupa un atac de panica, sau dupa orice surpriza, intamplare nefericita. Cu eleganta si delicatete, pe alocuri doar ma scutura, in rest e toata o armonie si o bucurie. Ordonata si masurata cu mult bun simt, e atat de fireasca si ne-fortata (desi, poate ca daca as fi trait atunci, as fi preferat-o pe cea a Renasterii din punctele astea de vedere), e ca un bun ceasornic sau mai bine ca un bun acordeur de instrumente.
Ziua curge lin si firesc dupa o baterie de Bach, Haendel sau Lully.

lebada neagra

in sfarsit e gata, se va duce la Malina, dar intai iat-o:

in sfarsit

am bicicleta.
i'm sooooo happy.
a venit pentru mine tocmai din olanda, si este exact ce imi doream.
n-o s-o iert, de cate ori am ocazia.
deci, cine vrea la plimbare cu bicla, sa ma sune.

Hai la leapsa.

(video gasit de Vera)

Azi la bere dupa examen, cineva intreba “ce ai face daca ai fi o zi invizibil?”

Alexandra a raspuns repede “m-as duce sa vad cum corecteaza astia schitele de schita :P”, suparata ca nu a luat nici una din anul 3 incoace...

Ceilalti au raspuns in gand doar.

Si asa mi-a venit ideea de leapsa.

Deci, voi ce ati face daca ati fi o zi invizibili?

Eu m-as duce la ambasada Butanului, mi-as pune viza pe pasaport si as urca in avion catre Thimphu. Acolo m-as descurca eu dupa ce m-as face la loc vizibila. Voi avea, evident, bani si tot ce imi trebuie ca sa fac ce vreau si ma intorc inapoi cand vreau eu.

In 5 minute o sa imi vina alta idee, asa ca ma opresc aici, asta a fost prima.

Dar nu ma pot abtine si zic:

M-as duce la Londra la o repetitie a lui Waters. As sta in canapea toata ziulica si as bea beri si l-as asculta. Ba chiar as face si glumitze, de jos din canapea. Si din cand in cand i-as sopti la ureche ce sa mai cante... iar el m-ar asculta cuminte.

dar voi?

astept feedback

Brel, mon amour.

oh, ce bucurie e acest cantec.
nici macar nu trebuie sa primavara, sau Paris (Bruxelles, Amsterdam..), sau nici macar.. u know..


"Au printemps au printemps
Et mon coeur et ton coeur
Sont repeints au vin blanc"

la la la.. la la la..

voir ce miracle...

In seara asta Brel cu polonicul.

remember mineriada.

Stiati ca acum fix 19 ani daca treceati prin Piata Universitatii avand plete (ca baiat), ochelari, aduceati a student/a, sau in general daca aveati o luminitza in ochi erati batut pana la inconstienta, daca nu chiar omorat de mineri ?

Ne-am distantat atat de mult in timp de atunci, s-au intamplat atatea, omul asta Iliescu e atat de jalnic. Oamenii batrani, cei mai pacatosi batrani sunt atat de jalnici odata cu varsta. Inca nu ii doresc moartea, asa cum fac altii cu tot sufletul.

Nu pot sa nu fac comparatia cu tatal meu. Pe care l-am iertat doar cand l-am vazut o data.

Dar nu putem, nu avem voie sa uitam iunie 90.

Si atunci macar o lumanare aprinsa si un gest simbolizator de libertate, fiecare dupa propria imaginatie, trebuie sa facem.

Mai jos avem stirile din Occident ale acelor zile, cel mai sintetic clip pe care l-am gasit..(fragment din filmul lui Stere Gulea)

(Eu pe vremea aia aveam 13 ani si purtam o insigna cu GOLAN desenata de mine in piept. Lumea era revoltata in jurul meu de acest gest, mai putin mama, dar nici ea totusi nu ma lasa sa plec la Bucuresti...)

nu se poa'

am luat notite.

cafea najjar de la lebanon,

sau Adio, si n-am cuvinte.

un motiv pentru care m-as intoarce un pic la Beirut.

dar nu-i nimic,
am auzit ca e o cafenea pe strada Grigore Manolescu, unde cica au o cafea care nu te lasa sa pleci din tara. :p

Circuitul dorintelor in natura.

"

Stiti vorba aceea, "ai grija ce-ti doresti, caci s-ar putea sa ti se intample?

Ei bine, acum niste ani de zile Lumi a postat la ea pe blog niste poze ale unor tablouri ale lui Rene. “Drumul catre rai” se numeste seria, si infatisa 3 presuri romanesti.

M-am indragostit si le-am dorit instantaneu cand le-am vazut.

El a raspuns cu ok, daca imi faci un brad de craciun, sunt ale tale.

i-am zis Ok, se face, insa el n-a mai raspuns.

Pentru aceste 3 tablouri voiam sa ii fac un brad decorat cu globuletze facute din presuri de bumbac desirate.. Fair enough, zic.

A trecut timpul, si iata ca noi locuim in aceeasi casa, si... unde sa stea cel mai bine aceste tablouri daca nu la mine in camera, care e cea mai mare, cea mai bine luminata, cea mai camera din lume pe tara, la o adica?

p.s. la Noaptea galeriilor, pe 12 jun, trupa minunata va fi de gasit la Atelier in Tranzitie, sub libraria Eminescu.

wish they were here

Ce sa fac, sa ma duc sau nu?

Trupa Spirit Of Pink Floyd o sa concerteze diseara la amf Mihai Eminescu.

Prima trupa tribut pink floyd, si cea mai blamata, cica. Adica niste baieti care isi castiga painea din a canta Pink Floyd, fara interpretari.

Era o vreme cand spuneam ca as face orice, si prin asta i meant “anything” pentru a asista la un concert Pink Floyd daca s-ar ivi ocazia.

Ocazia vad ca nu se iveste, si nici nu va aparea prea curand.

Ce fac, ma duc diseara sau nu? In concluzie..

Nu vreau sa le dau gir celor de la trupa asta, pentru ca nici nu pot spune ca ii copiaza. Ei sunt doar niste baieti carora le place asa de mult, incat nu se sfiesc chiar sa concerteze in numele lor.

Singurul gand care imi da unda verde sa plec totusi la concert este acela ca e ca si cum s-ar fi strans cativa prieteni fani Pink Floyd, si ii canta, nu doar ca pentru ei, ci si pentru prietenii lor. Cam cum fac eu cu Rene pe terasa cu Beatles, de ne uita D-zeu.

Diferenta e doar aceea intre terasa noastra si scena publica. Da, si ca ei iau bani pentru asta.

Am scris aici dintr-un fel de vinovatie, v-ati prins.

Doar ca azi m-am trezit cu mare pofta de Pink Floyd din motive de Wish You Were Here, si culmea, dup-aceea am gasit stirea cu concertul.

Ma duc sau nu ma duc?

Ii tradez sau nu daca ma duc?

I’ll let you know who won.

Daca pofta mea din ficati de a asculta pink floyd live (fie chiar si cantat de altii) sau morala ca nimeni n-are dreptul... si ca e o minciuna de fapt.. etc.

Dar oare nu e prea pe fata pentru a fi o minciuna?

Nu stiu, zic, ma intreb, ma framant... In mod normal nu m-as fi framantat atata, dar asa as fi avut nevoie de un concert Floyd, sau macar Waters pe la noi..

ajun de weekend

Iesind din Argentin pe strada cu topul de hartie A4 in brate pregatit pentru lebada mea de noapte, m-am gandit ca e cam multa hartie pentru mine singura, chit ca am nevoie de multe foi.

Ia sa impart eu la lume..

Si m-am apucat impreuna cu Gabriel sa acostam oameni si sa le explicam ca ei de fapt au mare nevoie de o (una) coala alba de hartie, pe/cu care se exprime cum vor ei.

Reactia a fost de mirare si uneori chiar de gratitudine, corect, ce idee ! multumim!

Super fun. Lume pestrita, fete care “fac” trotuarul, tante care iesisera la aer prin mahala, simpli trecatori, etc.

Chiar si “baietzashii” de la terasa din gang au gustat. Deci e si ei oameni cu imaginatie, ce credeam noi?

Ba l-am prins si pe Soni de-un picior pe Gabroveni, si i-am dat si lui una, pentru o reteta cu totul speciala, cu care ne va arde la buzunare la vama veche.

Rene zice ca in secunda doi toti cei carora le-am dat foile s-au gandit Hopa, acum trebuie sa scriu ceva. Oare ce sa scriu? Oare mai stiu sa scriu?

Dar eu oare as fi stiut sa fac asta daca n-as fi avut acel numar optim de beri la bord?

azi. si mereu.

In tara lui Mura-n Gura

de Nina Cassian

In tara lui Mura-n Gura,
totu-mi este pe masura.
Cand ma scol de dimineata,
Nu la sapte, ci la zece,
Vine-o tava cu dulceata
Si-un pahar cu apa rece.
Si dulceata zice: ia-ma!
Si paharul zice: bea-ma
Ia-ma!Bea-ma!
Usor de zis!
Insa gura s-o deschizi,
Nu-i deloc asa usor!
-Ajutor! Ajutor!
Lingurita, grijulie,
Imi deschide gura mie.
Ei, asa mai merge, zic,
Daca ma ajuti un pic!

Dar e timpul sa fac baie!
Apa intra in odaie
Cu volanele-i albastre.
- Ne-adresam domniei voastre!
- Cum doriti sa fiti spalat?
Uite-asa, culcat in pat!
Cum doriti sa fiti laut?
Uite-asa, in asternut!
In tara lui Mura-n Gura,
Casti o gura cat o sura,
Si indata-ti pica-n ea,
Tot ce vrei si tot ce ai vrea!
Sarmalute-n foi de vita,
Supa calda, tocanita,
Cozonac, compot, halvita
Carnaciori si ciulama,
Muraturi, etc.

Am mancat, de m-am umflat
Nu-i nimic, o macara, iata ca pe sus ma ia
Si m-aseaza dupa plac,
Colo-n umbra-ntr-un hamac.
Huta-huta, ce sa zic,
Bine-i cand nu faci nimic.
Lectiile stau pe masa,
Dar de lectii nici nu-mi pasa.
Stau si motai in hamac,
Ele singure se fac.
-Draga aritmetica, nu stiu ce te-mpiedica
Sa rezolvi vreo trei probleme!
Eu de fleacuri nu am vreme!
Draga mea gramatica,
Nu fi antipatica!
Nu fi zau, nesuferita!
Si transcrie intr-o clipita
Exercitiile mele!
vezi ca eu n-am timp de ele!
Hai, draga mea istorie,
N-am chef sa am memorie!
Tine minte tu mai bine,
Cine s-a luptat cu cine,
In ce an si-n care loc!
Eu sa-nvat nu am timp deloc!

In tara lui Mura-n Gura,
Am prieteni pe masura!
Vreti sa vi-i prezint cumva?
S-a facut! Poftiti incoa!
Asta-i Puiu-prinde-muste,
Asta-i Lica-vreau-galuste.
Asta-i Mita-straba-nas
Asta-i Duta-mielul-gras
Asta-i Sanda-somn in gene
Si-asta-s eu: burduf de lene.

toata-toata ziulica,
ati vazut? nu fac nimica.
si programul se incarca.
astfel, nu e de mirare,
ca ceva ma-mbie parca
si ma trage la culcare.
Ah! imi este somn de pic!
si-apoi, prea mult am vorbit cu voi!
cand vorbesc mai multisor
obosesc ingrozitor!
in tara lui Mura-n Gura
somnul repede te fura!
nici n-ai timp sa spui la luna
...Noapte buna!...

reactia mea e una de paralizie atunci cand se aduna prea multe.
sunt foarte curioasa cum o sa ies din lunile astea doua, mai si iunie.
pana una, alta, mai deschidem o doza si mai vedem un film, mai tragem o linie si mai ascultam un harrison, mai citim cate ceva (de obicei fara legatura cu ce avem de facut).
punem ceasul sa sune, il ascultam sunand si ne si trezim de cele mai multe ori, si nu stim cum Dumnezeului trece ziua si n-am facut tot ce ne-am propus. sau tot ce se asteapta din partea noastra.

free hugs campaign

copilasi,
se va intampla si la bucuresti, pe 20 mai.
mai multe detalii aici.
am avut experienta asta, si e absolut minunata, daca ai norocul sa treci pe langa cineva care tine o astfel de pancarta, si n-ai prejudecati.
iti sterge orice urma de amaraciune a zilei.

jupanii din Stroici.

Azi ne-am jucat pe terasa.
Spontan, a pornit de la Adu putin cutia cu culori pana la ia incearca si tu sa desenezi ceva... Sunt asa de obosita.. Dar ce placuta oboseala. In loc sa lucrez pentru atelier...Nici nu-mi pasa, asa a fost de misto.
Tema s-a conturat repede, "Exprimati-va liber, si incercati sa nu va repetati. Cum mirositi asta, intoarceti repede catre altceva", a spus Rene.
Ne-am ostoit setea cu beri fara numar si castraveti pentru ten, am mancat lipii goale si atat va spun public din ce s-a mai intamplat..
Uite.

Ei (Rene si Irina):

Eu:

cuvintele sunt alese aiurea la intamplare, 3 la numar, din borcanul cu bilete.

iata ca salata e buna si al altele. era si aici un colaj cu bilete, care au zburat insa cu vantul. scria doar "mirosi sub dantele".



jocul de-a fuziunile.
m-am simtit ca la gradinita.

reteta zilei: musca in sange. a se servi cu vin rosu spaniol, sange de taur.

Si ceva mai serios...
Casa geamana de vis-a-vis, sediul Artmark, unde au loc numa expozitii de clasa.

Dinauntru Grigorescu nu doarme, vegheaza la ce se intampla peste gard, la noi.
La un moment dat, intr-o adiere, din borcanul cu bilete a zburat cuvantul "Jupane", care s-a oprit la ei in curte.
Ei, ca sa vezi.

A fost grozav, si am hotarat sa repetam experienta in fiecare duminica cu soare.

picteaza un cantec.

Bate la fund pe Pollock*, by far. Merita sa asteptati pana se incarca, e nebunie ce urmeaza. :p

Tocmai am aflat ca

Pisa mea-i vanatoreasa.
Cine ar mai fi crezut, la varsta ei, si la cat e de rotunjoara?

Un salt, o laba, si hap, aia a fost.
Biata vrabiuta, nici macar n-a murit imediat, pentru ca doamna e sadica.
A apucat-o frumos in gura si voia sa mi-o aduca in casa.
Stop! Zic.
De unde, ea nimic.
Am incercat sa eliberez pasarea, insa era deja suficent de beteaga ca sa mai zboare. Era condamnata. I-am lasat-o, in jurul ei galagie de alte vrabii ce aflasera alarmate ce i se intamplase surorii lor, si am plecat la serviciu contrariata.
Sa fiu mandra ca am pisica supravietuitoare?
Dar nu puteam uita nici ochisorii speriati ai vrabiutei, cat inca traia.
Of.
Cand m-am intors, se jucase cu ea, o torturase, si nici macar n-o mancase.


Update. Ieri mi-a mai adus una, pe covor, in mijlocul camerei.
si stiu ca sunt si eu putin sadica, dar pe cuvant nu am conspirat cu ea pentru acest post :p

Din sertarul cu bunatati

pentru ca mi-am amintit, si e la fel de savuros de fiecare data.
zdenko gasparovic - satiemana

expresii. le intalnim in fiecare zi, dar le mai vedem?
fascinante animale mai suntem noi, oamenii, ne spune domnul gasparovich.
frumosi si bezmetici, sau urati, salbatici si lacomi, incosntienti si (auto)distructivi.

Harlem Nocturne

survoland blogurile mele de fiecare zi, iata peste ce am dat la varujan..
si dracu a mai fost in stare sa se urneasca sa lucreze.
mi-am pus frumos un pahar de feteasca neagra, neagra ca acest cantec.
si-am plecat.