"Lucrat de mână, iubit din inimă"
Publicat de migdale pe 15.06.2012 in Stil ECO.
"Mâinile noastre care nu stau liniștite nici o clipă și pe care le punem la lucru, să scrie, să picteze, să coasă, să creeze, pe ele trebuie să le prețuim, să ne bucuram de darul lor de a dărui. Fericite de a se exprima spontan, fără constrângeri, mâinile noastre împart cu noi și cu ceilalți încântarea de a crea, căci nu-i așa, acesta este un miracol al lor, puterea lor de a ne face fericiți.
Iar ele creează în contact direct cu viața, cu inima noastră, în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară și ceea ce se află înauntrul nostru. Atunci când cuprindem în mâna o frunză, de exemplu, ea ne oferă o legătură cu natura, ne inspiră, își lasă amprenta nevăzută în mâna noastră care mai apoi o recreează din lemn, din lut sau din lână…
….din lână împâslită, așa cum o lucrează crinushka și o transformă în flori, fluturi, buburuze, păsări…delicate, ludice, sensibile, accesoriile și obiectele din magazinul ei ne povestesc despre aventura mâinilor care se pun în legătură cu inima.
Din curiozitatea de a descoperi care a fost începutul acestor minunate creații, am stat de vorbă cu crinushka și ea ne-a destăinuit cu câtă pasiune împâslește lâna și cât de important este pentru ea acest material eco.
Cum a apărut dorința de a realiza accesorii și obiecte din lână împâslită?
Totul a inceput ca o joacă. Pentru că mereu am rămas cu gura cascată când vedeam creații ale diverșilor artizani, care mai de care mai vesele, eu fiând din fire curajoasă și cu inițiativă în ce privește crearea de lucruri cu mâinile, deja așteptam momentul oportun de a începe. Îmi amintesc însă ca inerția zilnică mi-a fost potrivnică, așa încât momentul întâlnirii mele cu lâna merinos s-a tot amânat. Dar în timpul acesta rotițele mele se învârteau, proiectul nu era abândonat.
Așa încât momentul alfa, în care Ioana mi-a pus lana și acul în mana a fost cununa.
S-a intamplat de Florii în 2011, când am primit aceasta provocare, deja de ceva vreme admiram obiectele de fetru, mai precis pe cele modelate din lana, împâslite manual, nu doar cele construite din foi de fetru.
Îmi amintesc cu ce bucurie am facut primele împâslituri, iar primul obiect a fost o mică și buclucașă oaie, motiv pentru care mi-am și numit magazinul “Oaia primordială”.
Mi se parea grozav că un simplu ac, mânuit cu grijă, poate funcționa ca o unealtă de, pânăla urma, sculptura. Caci da, se poate face aproape orice cu ea. De la bijuterii, jucării, până la obiecte fine de decor sau de uz casnic. La toate absolut, admir aspectul delicat de final, chiar și la cele făurite cu mai puțină grija, greu de crezut dar asa e, datorită aspectului lor naiv, iar aceasta șansă o au foarte puține materiale.
Dă-i unui copil un ac și puțină lână, și orice va face va fi ceva simpatic. Caci lâna e un material atat de cald, nu doar la propriu, plăcut la atingere și pufos, încât nu are cum să nu provoace simpatie și duioșie.
Care sunt calitățile acestui material pe care încerci să le pui în valoare?
Obiectele făurite din lână, mai ales cele care țin de copilărie, dar nu numai, mie imi aduc aminte de îl ustrațiile cărților vechi pentru copii. Nu greșesc foarte tare când, uitându-mă la o jucărie de fetru îmi fuge gândul la imagini de poveste în care contururile nu sunt foarte clare, culorile sunt calde, personajele blânde și decorul bogat. O lume în antiteză cu cea dominata de plastic, culori artificiale și contururi distincte a la Walt Disney.
O lume în care, în felul acesta, imaginația este stimulată.
În ce priveste obiectele de alt gen, cele care tin de decor sau bijuterie, accesoriu, și ele au aceleasi calități de gingășie, delicatețe, apropiere de natură.
Dar până și mirosul ei! Cu câtă voluptate miros valul de lână înainte să îl bag la vopsit. Sau cate povesti se pot țese când gasesc încă ciulini rămași după pieptănare, urme de paie..
Instantaneu, ca în povestea lui Proust cu prajitura Madeleine, sunt transportată pe islaz, văd oitele cum se framântă prin iarbă și simt soarele cum arde.
Caracteristicile eco ale creațiilor tale sunt importante pentru tine?
De ce?
Asta imi e fibra, ca să zic asa, ramânând în tonul discuției.
Instinctiv refuz lucrul cu materiale artificiale, prea-procesate sau care necesită ele insele o procesare multipla. Arhitect incepator fiind, urmaresc ca și în meseria mea să aplic aceste principii. Cred că este o intuitie buna și sunt norocoasa ca m-am nascut cu ea, peste care se aduna toata această campanie de awareness care ne inconjoara în ce priveste sustenabilitatea pe toate planurile.
Un aport urias îl are și prietenia mea cu echipa Muzeului Taranului Roman, unde, în calitate de voluntar, am participat la diverse proiecte artistice unde prezentările de final au folosit tocmai manufactura, creația liberă cu materiale naturale. Pot spune că mai degrabă acesta a fost momentul alfa zero, unde am inceput să bricolez, de fapt.
Cred că e și un “dor de pamant” cu care am avut contact prea puțin în copilaria mea la bloc.
Cum în trecut, când cuvantul “sustenabilitate” nu exista, oamenii erau în mod firesc apropiati de natura, de materiale usor accesibile, meșteșugul fiind foarte prețuit. Căci nu doar lâna imi este apropiată, este doar primul material cu care mă joc de ceva vreme, însă am în vedere în viitor lemnul (deja pregatesc un proiect de design de mobilier în care îmbin tradiția cu design-ul contemporan), hârtia, bumbacul, cânepa, pamântul.
Dar toate acestea sunt surprize pentru viitor și cu puțină rabdare, le veți vedea la timpul potrivit și pe Breslo! "
Sursa articolului: Breslog
