Visul oricarui soricel

Ha, ce surpriza sa primesc azi in mail fotografii de anul trecut de la happening-ul de la Universitate/fantana/Arhitectura in care cei de la jurnalul national au aruncat in aer sa zboare la propriu carti?
Ca sa atraga atentia asupra lecturii de carte au aruncat cu niste tunuri si au nins de la ferestrele de la mansarda Universitatii foi de carti bune. In toata zona fantanii pana la intrarea in Arhtiectura strada a fost alba imaculata. Placuta senzatie, ca in povesti, Esti intr-un oras gri si mohorat, iesi de la scoala dupa o zi ca toate celelalte mort de foame abia asteptand sa ajungi acasa, (of ce lung ii uneori drumul pana in camaruta) si deodata se intampla altceva, o foaie din Paler iti ajunge in maini de undeva din aer, la fel daca intinzi mana mai tare prinzi ceva Mateiu Caragiale, iar in fata ta un covor de hartie cu poveste.
Nu stiu cat de de succes a fost operatiunea si ce vanzari de carte au facut ei dupa, mie stiu ca mi-a parut rau intr-un final de atatea foi ce au ajuns la gunoi dupa ce m-am trezit din ninsoarea aceea spectaculoasa.

noua jucarie cu Muzeul Taranului Roman

Pentru ca fac ce fac si ma intorc la colaborarea cu ei, iata ce jucarie noua am gasit:
(sambata la ora 10 dimineata pe TVR - emisiunea Zile si Nopti, mai multe detalii in interviul cu Razvan Supuran.)

a venit primavara. de cine ne mai (re)indragostim?

iv cel naiv strikes again

cel mai mult imi place cand vin din vacanta de internet si gasesc pe google reader calup strans cu micile poezii ale lui Iv Cel Naiv, virgine, necitite.
deschid cutia si gust una cate una:
http://ivcelnaiv.blogspot.com/

uite una de exemplu:

Republica Sentimentală Tu

iubito, îţi ştiu sufletul pe de rost,
ca un habotnic zilele de post;
explorator fervent, cercetător fanatic
îţi ştiu orice locşor, oricât de enigmatic;

acum, că de atâta vreme-l studiez
precis că aş putea să-l cartografiez:
la nord, unde-atârni a sufletului hartă-n cui
i-un loc tare capricios - Muntele Amorului

la baza lui, în Valea Suspinului fără Rost
i-un lac pe care fac wind-surfing, contra cost
legenda spune că seacă în vremuri dificile
de-aia-i şi spune Lacul Lacrimilor Inutile;

vestul tău e presărat cu Dealurile Amăgirilor
bătute-ades de-un vânt care se cheamă Dor;
şi te mai traversează Fluviul Picurilor de Sudoare
cu debitul mărit în caz de o emoţie mai mare;

în sud, ai vasta Câmpie a Liniştii Interioare
plină de sentimente mici, moţăind la soare;
ce straşnic loc - ţârâie greierii-n loc de ceas
de pierzi noţiunea timpului când faci popas

în inima hărţii, tronează demn, fără pretenţii
neabătutul Podiş Central al Bunelor Intenţii;
mai sînt, le ştii - Peşterile Trecutului Zbuciumat
în care chiar şi speolog să fii - nu prea e de intrat;

cât despre clima ta ţâfnos-continentală
am dat chiar o lucrare de control la şcoală -
e calm şi bine, dar se poate, aşa... din senin
să mă trezesc de grindina reproşurilor plin.