nemesis?

Aventuri la releveu - sau despre furtul cu ochii si urechile telefonului mobil

Se merge la om in casa pentru a-i masura podul, pentru reamenajare.

Se ia creionul, se intinde pe foaie schita planului, dupa care se masoara cu laserul sau cu ruleta. Intre timp, Crina face fotografii ale camerelor in punctele de interes.

In clipele asa zis moarte cat Daniela deseneaza cu mainile sale, Crina umbla prin camaruta omului, si uite ce gaseste, printre altele:

una bucata tapiserie frumu

o colectie in miniatura teatru Caragiale

soljenitin la cotidianul, (eu de ce nu l-am vazut?)

lampa bunicii.

si piesa de rezistenta – Paul Vinicius – Studiu de barbat.

Pe care am tot vrut sa il citesc de cand ne-a citit la noaptea de poezie si jazz de acu ceva vreme, cand, beat mort, nu era in stare sa isi citeasca corect propriul titlu. Si ce daca. Ce a urmat dupa ce s-a adunat putin a surclasat dupa parerea mea toate recitarile din noaptea respectiva.

Asa ca, gasindu-l la acest domn in camaruta, l-am furat.

Ca in 007, foto si audio cu telefonul mobil, recitat de mine insami dupa propriile puteri si emotii de a nu fi prinsa, dupa care am pus frumos cartea la locul ei.

p.s. inregistrarea n-am postat-o, caci se aude prost, doar eu o inteleg..

între vechea cazemată
şi digul pescăresc*

eram mai ocnaşi decât ocnaşii.

trăiam pe o palmă de nisip

sărat de o mare.

trăiam din vedenii provocate de soare

şi din privirile

firave

ale unor femei frumoase.

la orizont

albastrul delira verde în roşu;

câţiva crabi

ne pândeau următoarea mişcare.

regina se sacrifica albă la f6

soarele aluneca strâmb de pe catarge.

cerşeam de băut

cerşeam de fumat

cerşeam de futut.

deasupra:

cerul

pizdărit de stele.

* - ceea ce se ştie

cu precădere

atât despre vechea cazemată

cât şi despre digul pescăresc

este că vor fi înghiţite

în vreo doi-trei-patru ani

(spun oceanografii)

de valul uriaş

stârnit de o carte

aruncată în mare.

gasit inca o comoara pe net, anume un site unde putem vedea cele mai noi scurte ale celor mai in fasa regizori de film.
ia poftim:
http://portablefilmfestival.com/

si mai jos, unul din favoritele mele.


of, chinezii astia, si bunul lor simt de acua+rela lor de neegalat.
iar asta imi aduce foarte tare aminte de Fantasia 2000 - bucata pe Rapsodia albastra a lui Gershwin.

"Al cui e muzeul?

Cu Muzeul Taranului Roman la AD-fel - zile de cultura si publicitate la Motoare.

Ce vrem noi? Sa aducem oameni in muzeu.

Cum facem sa il prezentam cat mai simplu si convingator? De ce e acest muzeu viu si de ce ne regasim noi in el?

Folosind limbajul florilor si gandurile lui Bernea, ne-am inhamat la a monta un stand pe acest concept. De frumusete prin simplitate. Caci ce poate fi mai gingas decat o floare sadita intr-o cratita emailata sau o floare brodata pe un guler si inca alta sculptata pe o poarta..

Taranii nostri au stiut sa se incojoare de frumusete foarte simplu si discret, si cred ca avem multe a invata de la ei.

Dar nu despre podoaba e vorba aici, sau despre ornament.

Ci despre bunul simt al simplitatii pe care noi astia de la oras l-am cam uitat, se pare.

Bernea la un moment dat a facut un happening si un filmulet in jurul florilor si al ghivecelor de flori, de la cele mai dichisite pana la cele incropite in cutii de iaurt. A stiut el ceva..

Si ce a stiut a reflectat in acest muzeu.

Nu stim cat am reusit sa reprezentam aceasta cu standul nostru de la Motoare din cadrul festivalului de publicitate Adfel, insa cu siguranta am incercat.

Flori in ghivece, de la cele mai paupere pana la cele de lut, flori uscate, flori facute din hartie creponata, flori impletite, salcie si grau, foto cu flori, astea au fost coaja noastra la Motoare.

Impreuna cu Ana, Irina, Luca, Cristi, Cristi, Iuliana, Daniela, Madalina, Andrada, Bogdan, ne-am jucat de-a artizanii de flori de hartie din care am facut sorcove, dupa vechea vorba “omu’si face iarna car si vara sanie”, - bagat in ceata lumea cu asta, excelent.:p

Pentru a semnala standul am pictat pe jos cu tempera de la intrare pana la noi o cararuie din motive florale.

Impartit "bilete de amor" cu gandurile lui Horia Bernea si Irina Nicolau despre muzeu, care speram noi sa ridice macar semne de intrebare celor ce le-au citit, asa incat, cand vin sa bea un vin si sa manance o iahnie la Clubul Taranului, poate vor da si o fuga prin muzeu. Preferatul nostru: “Al cui e muzeul? (Horia Bernea)”.

Dar iata si altele:

"Nu vreau să demonstrăm vechimea, puterea, frumuseţea, bunătatea şi organicitatea unei culturi tradiţionale, care aproape că nu mai există ca un scop în sine, ci să ne căznim să arătăm coerent şi inteligibil frumuseţea şi bogăţia unei lumi care ar putea părea mai săracă decât a noastră. Dacă omul actual va înţelege cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii săi, va fi un câştig enorm pentru el. Trebuie ajutat." - Horia Bernea.
"Multi vizitatori clemeaza absenta etichetelor. Se simt imbogatiti daca langa un calut de lut ars vad o eticheta pe care sa scrie "Cal, Muntenia, sec. XX". Nimic mai fals decat aceasta rigoare. Absenta etichetei le impaienjeneste ochii. In societatea traditionala erai obligat sa-ti mobilizezi toate cunostintele si imaginatia pentru a gasi un raspuns. Bunica mea ar fi preferat sa moara decat sa intrebe ceva despre un lucru."- Horia Bernea
"Candva am icnercat sa cumparam o fereastra, un fragment de casa veche, care fusese desfacuta si stivuita intr-un colt al curtii. -Cat ceri pe ea?l-am intrebat pe stapanul casei. - Nu cer nimic. Daca va terbuie, puteti s-o luati. Dar nevasta a intervenit si a zis Nu. La toata insistenta noastra a dat cu incapatanare acelasi raspuns: Nu. Intr-un tarziu a adaugat: -Cum sa va dau fereastra? Toata viata am privit lumea prin ea.." - Irina Nicolau

Pe scurt, ne-am simtit bine acum 2 seri noi intre noi si impreuna cu restul ce s-au perindat pe la noi, si asteptam sa creasca vanzarile de bilete de la MTR. :p

Heart beating like a jungle drum.

Melodie pentru cei indragostiti in prima faza.

(parca as vorbi despre o tumoare)

ha!

Da. Delir.

Heart beating like a jungle drum.

Pulsand in tample si in firele de par.

Nu respira, ca n-ai timp, oricum.

Apoi apar tenebrele, fricile si panica. L-am pierdut?

(vezi cadrele albastre)

Dupa care iarasi feerie, o terta mai sus, caci suna telefonul:)

My heart has beaten like a fuckin jungle drum this summer.